Semnul crucii îl facem la frunte, la inimă şi la umeri spre a pune sub îngrădirea puterii lui Hristos aceste arme ale dreptăţii şi păcatului şi pentru a face din ele doar arme ale dreptăţii; pentru a răstigni de dragul lui Hristos tot omul cel vechi care îşi vădeşte lucrarea vătămătoare, păcătoasă, potrivnică lui Dumnezeu în gânduri, în simţăminte şi în fapte, şi pentru a trezi la viaţă omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu spre dreptate şi sfinţenie. Aşadar, înăbuşă întru tine în toată vremea prin pocăinţă sinceră gândurile, simţămintele, intenţiile şi patimile păcătoase, fără să moară păcatul întru tine, şi fă viu şi să sporească întru tine toată virtutea, fii cu desăvârşire om al lui Dumnezeu, gata la tot lucrul cel bun, după harul lui Hristos. Iubeşte pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea ta.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 319)