Atunci când cineva are și dă milostenie, nu-ți poți da seama dacă are dragoste sau nu, căci se poate să dea nu din dragoste, ci ca să se descarce de niște lucruri. Când nu are și dă, atunci se vede dragostea lui. Cred, să presupunem, că am dragoste, iar Dumne­zeu, ca să-mi încerce dragostea, îmi trimite un sărac. Dacă, de pildă, am două ceasuri, unul bun și unul stri­cat, și-l dau pe cel stricat săracului, înseamnă că dra­gostea mea este de calitatea a doua. Dacă am dragoste adevărată îl voi da pe cel bun săracului. Atunci intră în lucrare logica cea stricată și spunem: „Ce, să-l dau pe cel bun? Pentru el, care nu are nici un ceas, e bun și cel vechi”, și îl dau pe cel vechi. Dar când dai pe cel vechi, încă mai trăiește omul cel vechi în tine. Dacă dai pe cel nou, ești un om renăscut. Iar dacă le ții pe amândouă și nu dai nici unul, ești în stare de iad.

– Părinte, cum poate ieși cineva din starea aceasta?

– Să se gândească: „Dacă ar fi fost Însuși Hristos, pe care l-aș fi dat? Cu siguranță că pe cel mai bun”. În felul acesta poate înțelege care este dragostea cea adevărată. Va lua, așadar, o hotărâre fermă și a doua oară va da pe cel mai bun. Se poate ca la început să-i vină greu, dar dacă se nevoiește în felul acesta, va ajunge în starea să dea și pe cel nou și pe cel vechi, ca să-i ajute pe ceilalți, iar el să se lipsească de amân­două, dar să-L aibă înlăuntrul lui pe Hristos și să-și audă bătaia dulce a inimii sale care va tresări de bu­curia dumnezeiască. Dacă îți vor lua haina, iar tu dai și cămașa ce o ai (Luca 6, 29), te va îmbrăca Hristos după ace­ea. Dacă te doare pentru un nenorocit și îl ajuți, de ar fi fost Hristos, gândește-te ce jertfă ai fi făcut! În felul acesta dăm examene. Omul credincios vede în aproapele persoana lui Hristos. Însuși Hristos spune: „Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Cf. Matei 25, 40). Desigur, cinstea o acordă fiecăruia potrivit situației (Cf. Romani 13, 7), dar dragostea este aceeași pentru toți. În inima Lui același loc îl are și un minis­tru și un sărac, un general și un soldat.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 167-168)