Omul e mare în faţa lui Dumnezeu atunci când stă în genunchi. Când omul se roagă lui Dumnezeu cu tărie, cu inima înfrântă şi smerită, având convingerea că Dumnezeu îl ajută, atunci se lasă în voia lui Dumnezeu şi primeşte o putere vindecătoare, puterea Harului lui Dumnezeu.

O nevoinţă de mare preţ e rugăciunea neîncetată (l Tesaloniceni 5, 17): „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Aceasta este rugăciunea minţii sau a inimii, rugăciunea numelui lui lisus.

Prin rugăciunea numelui lui lisus, spusă din tot sufletul nostru, ajungem din laturile noastre cele mai dinafară, ale minţii şi inimii, înspre adâncul fiinţei noastre, unde este sălăşluit lisus întru noi.

(Ieromonahul Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 205)