A zis iarăși: omul care învață, dar nu face cele ce învață, este asemenea cu fântâna care pe toți îi adapă și îi spală, iar pe sine nu se poate curăți, ci de toată întinăciunea este plină și toată necurățenia într-însa se află.

A zis iarăși: că este om care se pare că tace, dar inima lui osândește pe alții. Unul ca acesta totdeauna grăiește. Și este altul care de dimineață până seara grăiește, dar tăcere ține, adică nu grăiește nimic fără de folos.

(Patericul, ediția a patra, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 182-183)