Pricina a tot răul este slava deşartă şi pofta. Cel ce nu le-a urât nu va birui patimile.

Păcatele vechi vatămă amarnic, chiar şi prin amintire. Drept aceea, vrăjmaşul se străduieşte în tot chipul să ni le înnoiască în amintire, chiar şi sub cuvântul mărturisirii sau al bănuielii că nu te-ai mărturisit deplin – că atunci şi mintea luminată şi care urăşte patimile se întunecă lesne.

Din osteneli şi necinste se nasc faptele bune, iar din desfătări şi din slavă se nasc păcatele.

Cei pătimaşi sunt datori să se roage şi să petreacă în ascultare până la ultima suflare.

Dacă vrei să te izbăveşti de gândurile rele, primeşte defăimarea şi necazul – şi nu numai în parte, ci în toată vremea şi în tot lucrul.

Pe cel învăţat de necazurile cele de bunăvoie nu-l pot atinge gândurile pe care nu le voieşte, iar cel care se leapădă de primele şi fără de voie este robit de cele din urmă.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 164)