Invitații, în compania cărora am stat zilele acestea, au acoperit câte o dimensiune esențială formării noastre de profesori de religie. Având în vedere dimensiunea duhovnicească sau fondul predării religiei, repere importante am avut de luat de la Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, care a oficiat Sfânta Liturghie și care a ținut un cuvânt despre importanța slujirii lui Dumnezeu în mediul educațional. În același timp, Înaltpreasfinția Sa ne-a amintit că pe lângă implicarea pedagogică pe care suntem datori să o facem, avem o datorie și în fața lui Dumnezeu de a-i purta în rugăciunile personale pe elevii noștri, iar dacă un singur elev s-a apropiat de Dumnezeu și de Biserică prin noi, acesta va da mărturie pentru noi. Educația religioasă din școală a fost prezentată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan ca o împreună-lucrare a profesorului cu Dumnezeu.

De asemenea, am avut ocazia să învățăm de la părintele arhim. Hrisostom Rădășanu că însăși ora de religie este un exercițiu de devenire sau de urcuș duhovnicesc, plecând de la ceea ce vrem să devenim, până la ceea ce suntem dispuși să facem pentru acest lucru. Tot în privința fondului, respectiv a conținutului orei de religie, l-am ascultat pe părintele profesor Constantin Necula. Ceea ce am învățat esențial este că nu trebuie să ne forțăm să părem în fața copiilor ceea ce nu suntem, ci să fim noi înșine, asumați, în felul acesta spărgând barierele dintre colectiv și profesor, pentru că ora de religie nu este doar despre predare de cunoștințe, ci despre interacțiune și deschidere, iar aici nu este loc pentru falsitate.

Trecând mai apoi la dimensiunea psihologică a elevilor și a profesorului, am cunoscut-o pe lect. univ. dr. Smaranda Buju, care ne-a oferit perspectiva abordării problemelor într-un mod profesionist, dar al cărui miez este intenția de a ne ajuta elevii să devină oameni, fără să-i tratăm cu superioritatea și rigiditatea care uneori tinde să ne acapareze pe noi, profesorii. Doamna psiholog Daniela Duca ne-a învățat despre diplomație și despre cum putem aborda relațiile cu elevii și directorul cu maturitate și eficiență.

Nu în ultimul rând, dimensiunea metodică a orei de religie am înțeles-o cu ajutorul prof. inspector Denisia Mănoiu care ne-a prezentat aspectele ce țin de documentele pe care trebuie să le întocmească un profesor de religie, acestea fiind oglinda muncii lui. Totodată prof. Maria Budeanu-Asăndulesei a prezentat perspectiva abordării integrate și a interdisciplinarității care este un instrument prin care perspectiva religioasă este întărită de argumentele celorlalte discipline. De asemenea, prof. Daniela Pleșca ne-a propus bunătatea și omenia ca principale însușiri ale profesorului, accentul căzând pe empatie și pe modul cum aceasta este o cale de a ajunge la sufletul elevilor, putând așeza acolo cuvântul lui Dumnezeu.

Întrebați „Ce a însemnat pentru dumneavoastră această experiență de formare?” participanții au răspuns:

• Această experiență de formare a însemnat o șansă de a învăța să eficientizez toate resursele de care dispun ca profesor de religie iar pe unele dintre ele să le conștientizez mai mult.
• Noi experiențe, noi informații, cu privire la ipostaza mea de profesor.
• Această experiență va îmbunătăți cu 50% actul de predare la clasă. Am avut o experiență duhovnicească și cognitivă, experiență pe care voi încerca să o valorific în viață și misiunea mea ca profesor de religie.

Programul acesta este benefic oricărui profesor de religie, fie el debutant sau cu experiență, deoarece are în vedere edificarea sa duhovnicească și metodică. Am apreciat în mod deosebit faptul că invitații au avut deschidere către problemele pe care le-am întâmpinat, oferindu-ne soluții și modalități de abordare a acestora.

(Prof. Camelia Angheluș)