Dar oricum ar fi, duhovnicul are harul cel dumnezeiesc, prin punerea mâinilor arhiereului, ca să te sfătuiască cât îl duce mintea, cât are el darul de la Dumnezeu. Sub niciun motiv el nu te va sfătui spre răul tău. Măcar cât de simplu să fie el, o să te sfătuiască spre folosul tău.

Și, dacă te-ai dus cu smerita cugetare în sufletul tău, să știi că atunci se pogoară harul Sfântului Duh spre mintea duhovnicului și o să spună așa niște cuvinte că și el o să se mire de unde i-a dat Dumnezeu mintea aceea, ca să te sfătuiască pentru salvarea sufletului tău care e împotmolit în greutățile păcatului. Ăsta-i har dumnezeiesc, har dumnezeiesc, de aceea Sfinții Părinți ne poruncesc așa. Bine, sunt unii, duhovnici îndumnezeiți, apropiați de Dumnezeu cu totul, și sunt alții, simpli, dar harul acela al duhovniciei tot îl au. Că vezi, putea Dumnezeu să pună un înger să ne fie duhovnic, dar nu! A pus oameni ca să avem îndrăzneală, să nu ne rușinăm, să nu ne fie frică și să zicem: „Duhovnicul ăsta-i sfânt, cum să-i spun eu păcatele și fărădelegile mele unui sfânt așa de mare?”.

Dar așa, dacă duhovnicul e om, de-acuma tu îi spui ca unui om, dar el are harul acela dat de Dumnezeu, ca prin rugăciunea care ți-o spune deasupra capului să te binecuvânteze și ți se iartă tot ce ai spovedit cu smerita cugetare. De aceea trebuie luare aminte, pentru că mulți, când e vorba să-și aleagă duhovnicul, se gândesc așa: „Apoi nu mă duc la acesta, fiindcă numai în cutare loc, la atâtea zeci de kilometri, sute de kilometri distanță, este un duhovnic bun”. Măi, e bun acela, dar și celălalt care-i simplu, același har are!

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 189-190)