Crezi cu adevărat că pacea interioară pe care o dorești depinde de locul unde vei alege în cele din urmă să trăiești?

Fii sigur că pacea sufletului nu are de-a face cu mediul în care îți duci traiul. Nu are o atât de mare importanță dacă ești la munte sau la mare, în zgomotul căruțelor sau în foșnetul pădurii. Oriunde te-ai afla, pacea inimii poate fi dobândită cu două condiții: să te lupți pentru dobândirea smereniei și să respecți întocmai poruncile lui Hristos. El Însuși îți spune: Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre.

Asta este. Unde vei înfăptui acest lucru, nu are nicio importanță.

Când locuim cu alți oameni și comunicăm cu ei, putem să dobândim mult mai ușor conștiința slăbiciunilor noastre, în vreme ce traiul în singurătate ne lipsește de acest privilegiu. Iar atunci când, smeriți de murdăria sufletului nostru, ne rugăm lui Dumnezeu să ne miluiască, El nu ne lasă niciodată să așteptăm prea mult. El este pacea noastră. Așadar, ne te lăsa înșelat. Niciun loc, niciun om și nicio metodă nu ne pot asigura cu certitudine pacea adevărată.

Numai harul lui Dumnezeu poate să facă inima omului sălaș permanent și sigur al păcii cerești, care este o parte a veșniciei.

(Sfântul Macarie de la Optina, Poveţe duhovniceşti, Editura Egumenița, p.53-54)