„I-am vorbit cândva părintelui (scrie fiica lui duhovnicească) despre o familie, zicându-i că-mi este foarte milă de ei toţi - aceştia nu cred în nimic, nici în Dumnezeu, nici în viaţa de apoi. Îmi este milă mai ales pentru că, probabil, n-au ajuns aşa din vina lor, ci au fost educaţi în necredinţă, sau au mai fost şi alte pricini". Părintele a început să dea din cap şi să zică mânios: „Cei fără Dumnezeu nu au nici o îndreptăţire. Pentru că tuturor, absolut tuturor, chiar şi păgânilor li se propovăduieşte Evanghelia; şi, în sfârşit, noi toţi din fire primim încă de la naştere simţul cunoaşterii lui Dumnezeu. Aşadar, vina este doar a lor. Mă întrebi dacă poţi să te rogi pentru aceştia. Desigur, putem să ne rugăm pentru toată lumea".

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 91)