Este o pildă, parabola comorii din ţarc: Un om a descoperit într-o grădină o comoară. Cât de mare era comoara? Pe măsură ce înainta pe acolo se împiedica de ea ... vase de aur, briliante şi altele. Nu se putea mişca, pentru că dădea de ceva. A încercat să ia ceva, dar nu putea pentru că îl putea vedea proprietarul dacă trecea pe acolo sau putea fi pârât. S-a gândit să aştepte să se facă noapte, a pus nişte lucruri într-un sac mare, dar tot n-a reuşit să le ia. Atunci a lăsat totul acolo, s-a dus acasă, a vândut tot ce avea, s-a dus la proprietar şi i-a zis: „Nu vrei să-mi vinzi mie grădina?” „Cât îmi dai?” „Atât.” „Nu este prea mult?” „Nu este, ia tot, numai vinde-mi!” Spre uimirea amândurora, târgul s-a făcut. Atunci, cel care găsise comoara a înconjurat bine grădina cu gard şi s-a apucat să scoată comorile. Şi nu s-a mai oprit, cred că şi astăzi scoate.

Asta ar fi pilda comorii din ţarc. Putem noi vinde tot pentru comoara Împărăţiei Cerurilor? Că dacă nu putem, degeaba ascultăm conferinţe şi citim cărţi. Putem sau nu putem? Aşa trebuie să facă fiecare analiza în România. Poate el să vândă tot ca să cumpere grădina cu comoara, adică Împărăţia Cerurilor? Putem noi să avem aici întâlnire cu Hristos? Dacă nu putem, să nu cumva să ne aşteptăm ca în lumea cealaltă să avem această întâlnire. Pentru că dacă nu- L recunoaştem pe Hristos aici, El nu se recunoaşte în noi acolo. Nu că nu ne recunoaşte pe noi, că Dumnezeu este bun, dar nu se recunoaşte pe El în noi. De aceea îndemnăm la Sf. Liturghie, Spovedanie, fapte bune, rugăciune, post, milostenie.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 122-123)