Mănăstirea Iviron se ridică pe locul vechii sihăstrii a lui Clement întemeiată în vremea împăratului Constantin al IV-lea Pogonatul. Denumirea de „liman al lui Clement” este legată de tradiţia care spune că în secolul al III-lea a venit aici Patriarhul Clement şi i-a încreştinat pe idolatri. Sihăstria a fost zidită în jurul Bisericii (astăzi paraclis) „Sfântul Ioan Botezătorul”, care potrivit tradiţiei este una dintre cele mai vechi biserici din Sfântul Munte şi a fost zidită de Sfântul Constantin cel Mare pe altarul lui Poseidon.

Întemeierea mănăstirii

Întemeierea mănăstirii este atestată între anii 980-985. Ctitorul acestei mănăstiri a fost Sfântul Ioan Iviritul (Varasvatze), general al armatelor bizantine venit din Iviria (Georgia de astăzi).

Ioan Iviritul s-a închinoviat mai întâi în Marea Lavră împreună cu cei doi fii ai săi, Gheorghe şi Eftimie, şi cu alţi compatrioţi de-ai lor, între care şi generalul Ioan Tornikios.

Deoarece monahii georgieni din Mănăstirea Lavră erau strâmtoraţi din pricina lipsei chiliilor, duhovnicul lor, Ioan Ivireanul, şi Tornikios au cerut de la împărat să le îngăduie să-şi întemeieze propria lor mănăstire. Astfel, în anul 985 a fost întemeiată Lavra Iviron, susţinută de danii împărăteşti generoase.

În Tipicul lui Constantin Monomahul (1046) mănăstirea este menţionată a treia în ierarhia mănăstirilor athonite.

Mănăstirea a cunoscut cea mai mare înflorire în perioada 1051-1072, în timpul egumeniei lui Gheorghe al II-lea şi apoi a lui Gheorghe al III-lea, care au tradus în limba georgiană Sfânta Scriptură şi multe alte cărţi bisericeşti şi au întemeiat şi o şcoală unde au studiat renumiţi georgieni.

Valuri de încercări şi renaşteri

Mănăstirea a suferit distrugeri în timpul lui Mihail al VIII-lea Paleologul şi al Patriarhului Vekkos, cugetătorul de cele latineşti. Monahii de aici s-au împotrivit unirii cu biserica Romei, iar 13 dintre ei au pătimit moarte mucenicească.

La sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea mănăstirea a fost asediată şi jefuită de către piraţii catalani şi arabi. La reconstruirea mănăstirii au contribuit atât cneazul Serbiei, Ştefan Duşan, cât şi Gorgoranis, domnitorul Serbiei.

Treptat, numărul monahilor greci a crescut, întrecându-l pe cel al monahilor georgieni, aşa încât, în anul 1357, prin sigiliul Patriarhului Calist I, mănăstirea a trecut în posesia grecilor şi s-a rânduit ca slujbele să fie citite în limba greacă. Cu toate acestea, legăturile cu Georgia nu s-au întrerupt, ci câţiva domnitori georgieni au contribuit la construirea turnurilor, a turlelor bisericii mari şi a pridvorului ei, şi au închinat mănăstirii multe metoace.

În urma refacerii mănăstirii în secolul al XIV-lea, a urmat o perioadă de înflorire care a durat până la sfârşitul secolului al XVI-lea, când mănăstirea a întâmpinat mari greutăţi economice. Însă datorită ajutorului generos al domnitorului Georgiei, Alexandru al VI-lea, mănăstirea a reuşit să depăşească aceste greutăţi.

Ajutoare româneşti

Ca mai toate mănăstirile athonite, Mănăstirea Iviron a supravieţuit şi prin ajutorul dat de evlavioşii domni ai Ţării Româneşti, şi mai cu seamă de Neagoe Basarb, Radu Mihnea, Grigore Ghica, Matei Basarab. Contribuţii au avut şi Stelea Spătarul şi boierul Stavarache din Bucureşti.

Ctitor al Ivironului, Mihai Viteazul (1593-1601) este zugrăvit pe unul dintre pereţii bisericii principale.

La anul 1680 Şerban Cantacuzino a ctitorit paraclisul unde se păstrează icoana Maicii Domnului Portăriţa.

Vieţuitori ai mănăstirii

În mănăstire au vieţuit o perioadă Sfinţii Noi Mucenici Cosma şi Petru, care au mărturisit la puţin timp după căderea Constantinopolului. Aici s-au închinoviat, de asemenea, Sfântul Noul Mucenic Constantin din Ydra (†1800) şi Cuvioşii Mucenici Luca din Mitilini (†1802), Ilarion de la Sfânta Ana Mică (†1804), Eftimie de la Schitul Mănăstirii Iviron (†1814) şi Constantin de la Kafsokalivia, cel din agareni (†1819). Aici au vieţuit şi învăţaţii monahi Ierotei (1686-1745), Simeon Cabasila (începutul secolului al XVII-lea), fostul Mitropolit al Navpaktului, Neofit (†1740) şi Patriarhul Grigorie al V-lea (†1821), înainte de a fi chemat a doua oară la tronul Patriarhiei Ecumenice.

Din secolul XIX până astăzi

În 1863 mănăstirea a suferit mari distrugeri cauzate de incendii.

Multe veacuri de-a rândul, mănăstirea a fost idioritmică şi abia în 1990 ea s-a transformat în chinovie, odată cu venirea ca stareţ a părintelui Vasile Godikakis. Tot atunci a început restaurarea clădirilor ruinate din jurul mănăstirii.

Astăzi, obştea mănăstirii are 60 de vieţuitori.

Hramul mănăstirii este Adormirea Maicii Domnului, ocazie cu care mulți pelerini vizitează Mănăstirea Iviron.

Date de contact:

Adresă: Iviron Monastery 630 86 Karyes, Mt. Athos, Greece

Telefon: +30 23770 23643 (12-2 p.m.)

Fax: +30 23770 23248

E-mail: ivironfiloxenia@gmail.com și imiviron@gmail.com

Website: www.imiviron.gr

(Foto) Mănăstirea Iviron din Muntele Athos