Părintele Alexandru Anton – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Alexandru Anton – Mărturisitor în temnițele comuniste

    • Părintele Alexandru Anton – Mărturisitor în temnițele comuniste
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

A cunoscut Centrul de Triere București și coloniile de la Bicaz (iulie 1953), Borzești (noiembrie 1953) și Onești (martie 1954). A fost eliberat la 5 mai 1954 din colonia de la Onești.

Părintele Alexandru Anton s-a născut la 4 octombrie 1915, în Gropnița, județul Iași. A fost absolvent al Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1929-1937) și al Facultății de Teologie din Chișinău, cu licență obținută la Cernăuți (19371941). A fost cântăreț în biserica din satul natal (1939-1942), apoi hirotonit preot la 5 august 1942, de către Episcopul Partenie Ciopron al Armatei, în Biserica militară din Bălți. A slujit la parohiile Căinarii vechi, județul Soroca (1942-1944) și Mălăești, comuna Gropnița (1945).

Probabil pentru activitatea sa misionară de peste Prut, la 29 mai 1945 este internat în închisoarea de la Galata-Iași, până la 3 iunie același an. Nu de puține ori se manifestă împotriva guvernului comunist. De pildă, la alegerile de deputați pentru sfaturile populare din 3 decembrie 1950, a afirmat: „Guvernul nu alege decât niște golani descreierați, care numai deputați nu pot fi numiți”.

A fost arestat la 19 iulie 1952, apoi anchetat la Securitatea din Iași. Pentru calitatea de „fost conducător legionar”, prin Decizia MSS nr. 1047 din 16 decembrie 1952 a fost trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 60 luni în colonie de muncă. A cunoscut Centrul de Triere București și coloniile de la Bicaz (iulie 1953), Borzești (noiembrie 1953) și Onești (martie 1954). A fost eliberat la 5 mai 1954 din colonia de la Onești. A revenit la parohia sa.

La septembrie 1959 este arestat din nou. Prin Sentința nr. 323 din 31 mai 1960 a Tribunalului Militar Iași, este condamnat la 8 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

A fost eliberat la 31 mai 1960 din penitenciarul Aiud. Prin hotărârea Consistoriului Eparhial Iași este pedepsit cu oprirea de la slujire pe perioada detenției și reabilitat. A fost reîncadrat la Parohia Sadoveni, comuna Manoleasa, județul Botoșani, apoi la Șcheia, comuna Alexandru Ioan Cuza, județul Iași (1968).

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 30-31)