Părintele Arcadie Hutu – Mărturisitor în temnițele comuniste

Arcadie Hutu a cunoscut închisoarea de la Suceava (decembrie 1951), apoi coloniile de muncă de la Canal, Galeșu și Peninsula-Valea Neagră.

Părintele Arcadie Hutu s-a născut la 10 noiembrie 1909, în familia dascălului de biserică Gavril Hutu din Baiașești, județul Suceava. A urmat Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung (1921-1923) și Liceul „Principele Carol” din Gura Humorului (1924-1928), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1933). După absolvirea liceului, este învățător la Stulpicani, județul Câmpulung. La 8 noiembrie 1933 este hirotonit diacon pe seama Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Câmpulungul Moldovenesc. La 12 octombrie 1934 este hirotonit preot pe seama aceleiași parohii, mutat în martie 1935 la Parohia Fundul Moldovei, județul Câmpulung, iar în februarie 1936 revenit ca preot II. În 1937 este numit predicator protopopesc pentru activitatea misionară, iar doi ani mai târziu preot misionar „pentru luminarea stiliștilor și a sectarilor”. În aceeași perioadă, publică constant la revista „Eșit-a Sămănătorul să semene sămânța Sa”, revistă creștin-ortodoxă lunară „pentru propovăduirea cuvântului dumnezeiesc în popor”, ce apărea la Câmpulung. La 25 ianuarie 1941 este reținut din ordinul unui magistrat militar și anchetat pe motiv că în timpul rebeliunii ar fi tras clopotele și ar fi intenționat să se alăture legionarilor rebeli din Câmpulung. La puțin timp este eliberat, pentru lipsă de probe. Cu toate acestea, la 7 aprilie 1941 este din nou reținut, pentru a fi trimis în lagărul de la Târgu Jiu, la ordinul prefectului care îl învinuia că nu-l pomenise pe generalul Ion Antonescu în slujbele religioase. La 7 iunie 1941 este internat în spital pentru un tratament medical, iar la puțin timp eliberat de sub paza Jandarmeriei. Este „mutat disciplinar” la Parohia Mihoveni-Buninți, județul Suceava și ajunge profesor la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung. În aprilie 1942 revine la parohia „Adormirea” din Câmpulung și ca profesor la Căminul de ucenici din aceeași localitate. Deși i se dovedise nevinovăția, este urmărit permanent de Siguranță. În perioada 18 august 1944 - martie 1945 este refugiat la Timișoara, slujind la Parohia Fratelia.

Deoarece se afla în atenția Siguranței și pentru că în perioada refugiului se încercase reținerea lui în două rânduri, la cererea organizației PCR-Câmpulung, în ziua de 29 martie 1945 este reținut și trimis în lagărul de la Câmpulung, apoi în penitenciarul Iași, respectiv la Caracal. Se eliberează în august 1945, dar refuză să se înregimenteze în vreun partid „democratic”. Revine la Parohia „Adormirea”, în noiembrie 1945 ajungând paroh. În 1946, este numit asistent de protoiereu și preot misionar în acțiunea de combatere a sectanților. La 15 noiembrie 1951 este arestat în urma unui incident creat de către un lucrător de Securitate. Într-o zi din februarie 1950, aflându-se în Laboratorul de igienă din Câmpulung, preotul Hutu a primit de la o cetățeană un carnet de însemnări pierdut de către un lucrător de Securitate, în care erau notate „o serie de elemente urmărite și care urmau să fie arestate”. În urma anchetei s-a stabilit că preotul Hutu ar fi „pus în gardă” persoanele care figurau în acel carnețel, apoi l-ar fi ascuns în șura de la domiciliu. Lucrătorul a fost îndepărtat din Securitate, iar părintele Hutu a primit o decizie de trimitere în detenție administrativă pentru o perioadă de 12 luni în unitate de muncă. Totuși, unele documente ale Securității indică faptul că arestarea părintelui Hutu era cauzată de unele incidente cu Securitatea și alte autorități comuniste. De pildă, Securitatea din localitate ar fi dorit să intre în posesia casei parohiale, idee în fața căreia preotul Hutu se opunea. Apoi, acesta era învinuit pentru procesiunea de Bobotează la apa Moldovei, pe care ar fi făcut-o în virtutea tradiției din localitate, și că l-ar fi salutat pe președintele regiunii de trei ori cu salutul creștinesc „Hristos a înviat!”. Arcadie Hutu a cunoscut închisoarea de la Suceava (decembrie 1951), apoi coloniile de muncă de la Canal, Galeșu și Peninsula-Valea Neagră. Detenția administrativă i-a fost prelungită prin Decizia MAI nr. 71/1952 cu 12 luni, apoi prin Decizia MAI nr. 5023/1954 cu alte 24 luni, pentru „activitate antidemocratică”.

În această perioadă este anchetat pentru presupusă activitate militantă în Mișcarea legionară, după cum se consemna într-un referat din 1953: „Din informații care nu se verifică, întrucât elementele legionare de conducere din Câmpulung sunt arestate, rezultă că cel din cauză a făcut parte din Statul major al Mișcării legionare din Câmpulung” sau este considerat „un element dușmănos capabil de orice acțiune care ar avea ca scop să lovească în regimul democrat-popular”. Începând cu 1 iulie 1954 și până în octombrie 1955 este anchetat în penitenciarul Suceava, sub suspiciunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare” (art. 193 Cod Penal), adică politică legionară. În urma anchetei în care fuseseră interogați inclusiv foști legionari, la 25 octombrie 1955, se constată că părintele Hutu „nu a făcut parte din conducerea legionară locală”. La 27 octombrie 1955 este eliberat, întorcându-se la Câmpulung. Solicită reintegrarea la Parohia „Adormirea”, cu sprijinul credincioșilor care fac intervenție la Emil Bodnăraș și cu aprobarea mitropolitului Sebastian Rusan, dar împuternicitul cultelor și organele locale de partid se opun. Începând cu martie 1956, i se aprobă slujirea ca preot II la Parohia Fundul Moldovei. Deoarece face catehizare cu tinerii în fiecare sâmbăta după-amiaza și nu duminica, potrivit deciziei Sfântului Sinod, este șicanat de împuternicitul de culte și urmărit de Securitate ca „legionar”. În iulie 1957, cu toată opoziția manifestată de credincioși, este nevoit să se mute la Parohia Gălănești, județul Rădăuți. Aici continuă să ducă o activitate intensă de catehizare și slujire constantă („dă dovadă de un fanatism deosebit în oficierea slujbelor religioase în zilele de vineri, atrăgând credincioșii la biserică”), pentru ca în noiembrie 1963 să se transfere ca preot II la Parohia Dorna Candreni, județul Suceava. Este deseori avertizat de Securitate, uneori în mod ostentativ, pentru a induce ideea unei colaborări cu organele de represiune. La 4 august 1978 a decedat la Cluj.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)

De la același autor

Ultimele din categorie