Părintele arhimandrit Placide Deseille: In memoriam

Părintele Placide rămâne în istoria Bisericii ca un „Apostol al Ortodoxiei în Apus”, după cum îl caracterizează părintele Macarie Simonopetritul, o „Filocalie vie”, cum îl numește arhimandritul Elisei, starețul său din Sfântul Munte, un părinte de Pateric, cu duh ortodox profund autentic și rădăcini culturale apusene, franceze.

În ziua de prăznuire a Botezătorului și Înaintemergătorului Domnului, a Sfântului Proroc Ioan, se împlinește un an de la mutarea în veșnicia Împărăției cerurilor a părintelui arhimandrit Placide Deseille. Domnul l-a chemat la Sine pe slujitorul iubit într-o perioadă liturgică binecuvântată, după praznicul împărătesc al Bobotezei, sărbătoare foarte dragă inimii părintelui, și de ziua „celui mai mare dintre proroci”, după cum îl numește în Predicile sale: „în vreme ce ceilalţi proroci au vestit că Mântuitorul Hristos avea să vină, că Mesia urma să vină, Sfântul Ioan Botezătorul vesteşte că Mesia a venit şi că este prezent printre oameni. El este cel care ni-L arată, ni-L desemnează şi care este chemat să-L boteze. Iar minunatele texte din slujbele liturgice ale sărbătorii de astăzi exprimă sentimentele pe care le trăieşte Sfântul Ioan Botezătorul în această calitate, smerenia şi  fiorul de adorare care îl cuprinde în întregime” (Părintele Placide Deseille, Cununa binecuvântată a anului creştin. Predici la duminicile şi sărbătorile anului liturgic, traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2015, p. 274).

Părintele Placide rămâne în istoria Bisericii ca un „Apostol al Ortodoxiei în Apus”, după cum îl caracterizează părintele Macarie Simonopetritul, o „Filocalie vie”, cum îl numește arhimandritul Elisei, starețul său din Sfântul Munte, un părinte de Pateric, cu duh ortodox profund autentic și rădăcini culturale apusene, franceze.

Părintele arhimandrit Placide Deseille face parte din familia binecuvântată de mari părinți duhovnicești athoniți contemporani, născut și crescut în cultura franceză și hrănit din spiritualitatea cea mai autentic ortodoxă, de dinainte de Marea Schismă, plămădită și înflorită în Apusul și Franța creștine. Ultima sa lucrare, intitulată Din Răsărit în Apus. Ortodoxie și Catolicism, apărută cu doar câteva luni înainte de mutarea sa la Domnul și pe care am tradus-o imediat după aceea la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, subliniază o serie de aspecte referitoare tocmai la această chestiune a recuperării spre cunoaștere a spiritualității creștine dezvoltată în Franța, a examinării convergențelor și divergențelor dintre Apusul latin și catolic și Orientul ortodox, a originilor și cauzalității lor. 

În Franța cea mult încercată de consecințele ateismului secularizant și aproape nimicitor de identitate creștină, atât de mult deplânse și de lucid analizate de părintele Placide, Ortodoxia cunoaște în prezent un adevărat avânt, atât numeric, reflectat de numărul crescând de parohii, în special de jurisdicție românească, cât și duhovnicesc, trădat de înmulțirea publicațiilor de teologie, spiritualitate sau reflecție creștin-ortodoxă. În rândul ortodocșilor din Franța, francezi sau de alte naționalități, emigrați din țări cu tradiție majoritar-ortodoxă sau convertiți la Ortodoxie, părintele Placide s-a bucurat și se bucură în continuare de o autoritate duhovnicească și teologică de necontestat, pentru rigoarea și fermitatea scrierilor sale de teologie patristică și spiritualitate, pentru autenticitatea și smerenia viețurii sale monahale, pentru toate virtuțile evanghelice îmbrățișate și asumate pe deplin în practica monahismului athonit, în duh ortodox și limbă de exprimare franceză.

Părintele arhimandrit a fost un neobosit și fin traducător de texte liturgice și patristice în limba franceză. Traducerea Psaltirii pe care a realizat-o după textul Septuagintei este unanim recunoscută drept cea mai valoroasă din spațiul culturii franceze, religioase și creștine, fiind utilizată liturgic în diferite jurisdicții sau preluată în texte de teologie și de rugăciune. Astfel, binecunoscutul teolog francez contemporan, Jean-Claude Larchet, renumit pentru rigoarea afirmațiilor doctrinare din scrierile sale și a spiritului său critic cu totul deosebit, precizează într-una dintre cele mai recente lucrări ale sale, Viața liturgică, tradusă de noi la Doxologia: „Cea mai bună traducere în limba franceză a Psaltirii din Septuaginta este aceea a părintelui arhimandrit Placide Deseille, Les Psaumes. Prières de l’Église, Paris, 1979” (Jean-Claude Larchet, Viața liturgică, traducere din limba franceză de Felicia Dumas, Iași, Editura Doxologia, 2017, p.118). Totodată, părintele Placide a tradus în franceză și textele Sfintelor Liturghii, numeroase acatiste (printre care și „Acatistul Rugului Aprins” al ieroschimonahului român Daniil Sandu Tudor), majoritatea cărților de cult, precum și trei lucrări patristice fundamentale pentru viața spirituală a creștinului autentic, spre folosul și sporirea duhovnicească a celor interesați. Este vorba despre Omiliile duhovnicești ale Sfântului Macarie Egipteanul (Les Homélies spirituelles de saint Macaire: le Saint-Esprit et le chrétien, traduction française par le père Placide Deseille, Abbaye de Bellefontaine, Spiritualité orientale no 40, 1984), Scara Sfântului Ioan Scărarul (Saint Jean Climaque, L’Echelle sainte, traduction française par le père Placide Deseille, Abbaye de Bellefontaine, Spiritualité orientale no 24, deuxième édition revue et corrigée, 1987) și Cuvintele despre sfintele nevoințe ale Sfântului Isaac Sirul (Saint Isaac le Syrien, Discours ascétiques, traduction française par le père Placide Deseille, Éditions du Monastère Saint-Antoine-le-Grand et du Monastère de Solan, Saint-Laurent-en-Royans et La Bastide d’Engras, 2006, deuxième édition, 2011).

Gheronda a fost un mare iubitor al credinței și evlaviei poporului român. A fost extrem de fericit la apariția tuturor traducerilor sale în limba română, la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan față de care nutrea o profundă și respectuoasă afecțiune. Era deosebit de bucuros să stea de vorbă cu toți românii care mergeau să-l vadă la mănăstirile sale. Am povestit în paginile revistei Tabor cum la aniversarea a 90 de ani de viață, în cuvântul de mulțumire adusă Domnului, părintele arhimandrit s-a referit numai la țara noastră, la relatarea vizitelor întreprinse în România în perioada 1960-1970, la figura Patriarhului Justinian Marina cu care s-a întâlnit de mai multe ori, la evocarea marilor părinți duhovnicești din mănăstirile nemțene sau din alte părți ale țării, a spiritualității mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim («Părintele arhimandrit Placide Deseille despre Patriarhul Justinian Marina», în revista Tabor, numărul 10, anul XI, octombrie 2017, p. 28-35).

Părintele Placide rămâne pentru noi, românii născuți ortodocși, un adevărat model de mărturisitor al Adevărului din Biserica Una, Sobornicească și Apostolească, pe care l-a căutat toată viața; Gheronda nu a ezitat să renunțe la tot, după cincizeci de ani petrecuți în sânul Bisericii Catolice, ca monah cistercian și teolog extrem de cunoscut, pentru a fi primit în Ortodoxie și tuns în monahism în Sfântul Munte. Această vigoare a mărturisirii credinței ortodoxe nu l-a părăsit niciodată.

Cunoscându-i dragostea față de evlavia poporului nostru și de marii părinți duhovnicești odrăsliți de acesta de-a lungul veacului trecut, cei care am fost binecuvântați, prin pronia lui Dumnezeu, de prezența părintelui arhimandrit în viața noastră îl rugăm cu îndrăzneală să ne fie neobosit mijlocitor din ceruri pentru ca Domnul să ne dăruiască această vigoare mărturisitoare, în vremuri mult încercate și tulburi, ajutându-ne să le traversăm fără poticnire.

Părinte drag Placide, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

 

(Prof. univ. dr. Felicia Dumas)

Ultimele din categorie