Părintele Aurel Macovei s-a născut la 29 septembrie 1913, în Rădăuți. A urmat liceul la „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți și „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni, obținând bacalaureatul la Liceul „Mitropolit Silvestru” din Cernăuți. Mai apoi a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuți (1937) și Seminarul pedagogic universitar (1939). La 27 decembrie 1939 a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei „Sfântul Nicolae” din Cernăuți, unde a slujit până la 29 iunie 1940. Ca refugiat, a slujit la Parohia Solca, județul Suceava, până în iulie 1941. După această dată a predat Religia și Muzica la Liceul „Aron Pumnul” și la Liceul ortodox de fete, ambele din Cernăuți. Ulterior, a revenit la Cernăuți pe posturile avute inițial. La refugiul din martie 1944, a fost numit profesor suplinitor de Religie la Liceul Comercial de băieți și „Gheorghe Lazăr”, ambele din Sibiu și diacon la Biserica „Iosefin” din Sibiu (până în februarie 1947). Între septembrie 1945 - octombrie 1946, ajunge profesor suplinitor de Religie creștin-ortodoxă la mai multe școli din Blaj: Școala normală de învățători, Școala de gospodărie, Liceul comercial de fete, Școala de gospodărie. Ajunge din nou la Sibiu, tot ca profesor de Religie la liceele comerciale de fete și băieți, iar din 1947 ca profesor de Literatură la Școala profesională de băieți nr. 1. Din 1948, predă la Școala din Cenade, județul Alba, unde în 1951 ajunge director. În 1953 se transferă ca profesor de Limba Română la Școala din Axente Sever, județul Sibiu, apoi ca director al căminului cultural din aceeași localitate. Între septembrie 1955 - august 1956 este director al Căminului cultural din Șeica mare, județul Sibiu. La 1 septembrie 1956 revine în ținutul natal, ca bibliotecar șef la Biblioteca raională din Rădăuți.

La 14 noiembrie 1956 este arestat de Securitate sub suspiciunea de „instigare publică”. În anchetă se considera că bibliotecarul Aurel Macovei „a dus propagandă intensă de defăimare a literaturii sovietice și progresiste de la noi din țară, căutând să convingă pe cititori ca să nu mai citească astfel de cărți, deoarece sunt infecte. [...] De asemenea, a făcut afirmații cu caracter dușmănos în legătură cu evenimentele din Ungaria”. Însă, realitatea era puțin diferită față de cea trasată de organele de represiune în contextul evenimentelor de la Budapesta. În octombrie 1956, Aurel Macovei făcea un stagiu de practică la Biblioteca centrală din Suceava, alături de alți colegi veniți din alte zone ale Bucovinei. La o întrunire a acestora, o colegă a vorbit despre „realizările și construcțiile” văzute în timpul unei vizite făcute la Cernăuți. A doua zi, într-un cerc restrâns, Macovei a avut o reacție față de prezentarea colegei, afirmând că orașul Cernăuți este românesc („vom merge din nou în el”) și că „broșurile scrise după 1944 nu au nici o valoare literară și mă intoxică”. În urma anchetei de la Securitate, prin Sentința nr. 66 din 15 februarie 1957 a Tribunalului Militar Iași, în deplasare la Suceava, Aurel Macovei a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională, pentru delictul de „instigare publică” (art. 327 Cod Penal). A cunoscut închisorile de la Suceava (februarie 1957), Jilava (aprilie 1957), Aiud (mai 1957), Gherla (martie 1958), apoi lagărul de muncă de la Salcia (septembrie 1959). La 13 noiembrie 1960 a fost eliberat din lagărul de la Ostrov. La 15 iulie 1962 a fost încadrat ca statistician, apoi casier la Fabrica de Conserve de Lapte din Rădăuți. În 1967 a înaintat cerere de hirotonire ca preot pe seama Parohiei Bălinești, județul Suceava, care urma să se vacanteze prin pensionarea preotului paroh. A slujit ca diacon la Catedrala din Rădăuți și mai ales la hramurile mănăstirii Putna.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)