Iubiți credincioși,

Sfântul Ioan de la Neamț este cel mai nou sfânt român canonizat de Biserica Ortodoxă. Viața lui aleasă, nevoința lui mulți ani în peșteră, smerenia lui și, mai ales, aflarea moaștelor lui întregi și neputrezite, l-au făcut vrednic să fie canonizat și trecut în ceata sfinților.

Acest ales cuvios român s-a născut la 23 iulie, 1913, în satul Crăiniceni - Botoșani, fiind singur la părinți. Din botez a primit numele Ilie. După 6 luni de la naștere mama sa a plecat la Domnul, apoi și tatăl său a murit în primul război mondial. Rămânând orfan, copilul a fost crescut de bunica sa Maria. După zece ani a decedat și ea, iar copilul Ilie a fost luat de un frate de-al tătălui său. El l-a dat la școală și la liceu.

În anul 1933 tânărul Ilie a intrat în viața monahală la Mă­năstirea Neamț, fiind ales de Duhul Sfânt să slujească lui Hristos. Aici s-a călugărit la 8 aprilie, 1936, primind numele de Ioan, iar în toamna acelui an s-a dus să se închine la Mormântul Domnului și a rămas în Țara Sfântă până la sfârșitul vieții.

Întrând în obștea Mănăstirii Sfântul Sava, s-a nevoit acolo zece ani ca paraclisier și infirmier, apoi a fost hirotonit preot la Mormântul Domnului și a fost cinci ani stareț la mănăstirea româ­nească de la Iordan, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, având ucenic pe monahul Ioanichie.

Din anul 1952 Cuviosul Ioan lacob se retrage, împreună cu ucenicul său, la peștera Sfânta Ana de lângă Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul. Aici se nevoiește în neîncetată rugăciune, în post și în cugetare la cele cerești, pana la 5 august, 1960, cand iși dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind în vârstă de 47 de ani.

Aceasta este, pe scurt, viața Sfântului Ioan Iacob, numit și "Hozevitul", după numele locului acela pustiu, care se cheamă Hozeva.

Fiind îngropat în peștera Sfânta Ana, unde s-a nevoit în ul­timii opt ani, trupul Sfântului Ioan a stat acolo timp de 20 de ani  până la 8 august, 1980, căci, prin minune, s-a desfăcut mormântul și i s-a aflat trupul întreg, neputred, raspândind bună mireasmă. Apoi, cu binecuvântarea Patriarhului Benedict de la Ierusalim, a fost dus la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, așezându-i sfin­tele moaște în racla frumos împodobită, în care se află până astăzi în biserica Sfântului Ștefan, unde vin mulți pelerini și îi sărută racla lui și icoana.

Iar în anul 1992, la 20 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Or­todoxe Române l-a canonizat, trecându-l în rândul sfinților, sub numele de "Sfântul Ioan de la Neamț". În prezent, i se zidește și o biserică la Mănăstirea Neamț, în numele lui, unde îi vor fi aduse și sfintele sale moaște.

Iubiți credincioși,

Iată pe cine face Dumnezeu sfinți! Iată pe cine preamărește Dumnezeu pe pământ și în cer! Nu pe cei bogați, nu pe cei lăudați de oameni, nu pe cei învățați! Ci, pe cei smeriți, pe cei blânzi, pe cei care se roagă neîncetat și au inima curată. Pe aceia îi laudă Dumnezeu, întru aceia se preamarește Hristos și pe aceia îi face sfinți și îi numără în ceata Cuvioșilor Părinți din Rai.

Acolo se află Sfântul Ioan de la Neamț! Acolo cântă cu îngerii și cu toți sfinții, măririle lui Dumnezeu! Acolo slăvește neîncetat pe Tătăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt și se roagă pentru noi cei păcptoși de pe pământ, ca să ne dăruiască Dumnezeu și nouă mai multă credință, mai multă smerenie și râvnă pentru lucrarea faptelor bune.

Cu adevărat minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi! Minunată este viața sfinților și creștinilor evlavioși, deci cei ce au evlavie și frică de Dumnezeu, totdeauna se roagă, totdeauna cugetă la Hristos, nu lipsesc de la biserică niciodată, sunt milostivi, trăiesc în pace cu toți și nu se tem de moarte niciodată.

Aceștia sunt cei mai fericiți creștini. Pe aceștia îi iubește cel mai mult Dumnezeu și face voia celor ce se tem de El. Acestora se cade să le urmăm și noi, dacă vrem să ne mântuim.

Iubiți credincioși,

Astăzi facem pomenirea cea de peste an a Sfântului Ioan de la Neamț, cel mai nou sfânt ortodox. Dovada cea mai mare ca el este sfânt, o arată sfintele sale moaște, care stau întregi și nestri­cate de aproape 20 de ani.

Să urmăm și noi viața sfântă și curată a Sfântului Ioan de la Nemț. Să avem și noi smerenia și râvna lui pentru sfânta rugăciune, pentru post, pentru tăcere, pentru toată fapta bună. Să iubim liniștea și tăcerea precum le-a iubit și el. Să cugetăm la moarte și la înfricoșata judecată, așa cum cugeta și el. Să citim cu evlavie cărțile sfinte și, mai ales, Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților și Învățăturile Sfinților Părinți, cum le citea și Sfântul Ioan. Să ne păzim mintea și simțurile curate, așa cum făcea și el. Apoi să nu uitam că de tot cuvântul rău din vom da socoteală în ziua judecății, atât mirenii, cât, mai ales, noi calugării.

Acestea de le vom face și de vom ajuta și noi la mântuirea altora, prin sfaturi, prin cărți sfinte și prin exemplul vieții noastre, avem nădejde că Bunul Dumnezeu ne va face parte de cereasca Sa împărație, cu rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu ale Sfântului Ioan de la Neamț și cu ale tuturor sfinților Lui. Amin.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an, Editura Episcopiei Romanului, pp. 443-445)