Părintele Dumitru Șerban s-a născut la 1 iunie 1908 în Siliștea, județul Neamț. A urmat Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman (1927), Facultatea de Teologie din Cernăuți (1931) și Seminarul Pedagogic din cadrul Facultății de Litere și Filozofie din Iași (1933).

La 21 mai 1932 a fost hirotonit diacon de către Episcopul Lucian Triteanu al Romanului pentru Centrul Eparhial. Între 1932-1949 este director și profesor al Școlii de cântăreți bisericești din Roman. Între 1947-1949 este profesor la Seminarul Teologic și Școala de fete, ambele din Roman. În 1949 ajunge preot la Parohia Crucea, județul Suceava, iar în 1951 la Cristești, județul Iași.

Este anchetat de Securitate, deoarece intrase în conflict cu Sfatul Popular din localitate, care ocupa o parte din casa parohială. În urma acestui moment și a unei anchete făcute de o comisie mixtă Mitropolie/ Ministerul Cultelor, este transferat la o altă parohie. În 1956 ajunge la Oșlobeni, iar un an mai târziu la Agapia, ambele în județul Neamț.

La 8 iunie 1961 este reținut de Securitate. Prin Sentința nr. 202 din 21 decembrie 1961 a Tribunalului Militar Iași este condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Se pare că motivul condamnării l-a constituit atitudinea antidemocratică manifestată de părintele Șerban în perioada directoratului de la Școala de cântăreți.

La 2 decembrie 1964 este eliberat de la Formațiunea 0334 Hârșova. A fost reintegrat în slujire la Parohia Hoisești, județul Neamț, de unde, în 1985, a ieșit la pensie.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 141)