Părintele Ioan Tatulea – Mărturisitor în temnițele comuniste
Prin Sentința nr. 70 din 24 ianuarie 1949 a Tribunalului Militar Iași, părintele Tatulea a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”
Părintele Ioan Tatulea s-a născut la 23 septembrie 1907 în satul Socoalele, comuna Dragoș-Vodă, județul Călărași. A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1929), Facultatea de Teologie din Cernăuți (1934) și Conservatorul de Muzică din Iași, pe care l-a finalizat tot la Cernăuți.
În 1933 a fost numit conferențiar la CFR, pentru muncitorii de la Pașcani, Roman și Burdujeni, treptat constituind 12 coruri religioase.
A fost hirotonit diacon pe seama Mănăstirii Agapia, iar la 26 octombrie 1934 numit la Catedrala Mitropolitană din Iași. Între 1937-1939 a slujit în cadrul Inspectoratului Clerului Militar, cu sediul la Alba Iulia.
A fost hirotonit preot la 25 decembrie 1940 de către Mitropolitul Irineu Mihălcescu în Catedrala din Iași, pe seama Bisericii „Mitocul Maicilor”. A fost profesor la Școala de Cântăreți bisericești și la Academia de Muzică, ambele din Iași. După rebeliunea legionară a fost cercetat, dar nu i s-a întocmit dosar penal.
La 14 mai 1948 a fost arestat de Siguranța comunistă (în scriptele penale fiind trecuta data de 21 august), pe motiv că ar fi participat la reorganizarea Mișcării legionare. Potrivit scenariului organelor de represiune, în 1946, alături de alte 12 persoane, preotul Tatulea ar fi depus un jurământ pentru regruparea legionarilor în Biserica „Mitocul Maicilor”. De asemenea, la parastasul săvârșit la 8 noiembrie 1947 în aceeași biserică, preotul Tatulea ar fi pomenit numele unor legionari decedați. Totodată, el ar fi primit „misiunea” de a-i reorganiza pe foștii preoți legionari ieșeni.
În anchetă și la proces nu a recunoscut nimic. A fost inclus într-un lot format din 46 inculpați, mai ales studenți ieșeni. Prin Sentința nr. 70 din 24 ianuarie 1949 a Tribunalului Militar Iași, părintele Tatulea a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
A cunoscut penitenciarele de la Suceava (1949), Aiud (septembrie 1949), Galați (1963) și Jilava (august 1963), dar și lagărul de muncă de la Periprava (septembrie 1963). În noiembrie 1954 și aprilie 1957 înaintează cereri de revizuire a procesului, care vor fi refuzate.
La 29 martie 1957 participă la greva din penitenciarul Aiud, într-o declarație el arătând că de nouă ani nu știe nimic de familia sa și că se află, spunea el, „într-o situație de incertitudine și arbitrară, fără a mi se face cunoscut un regulament în care să se fixeze poziția mea ca om și deținut politic”.
Prin Ordinul nr. 5005/ martie 1963 primește o detenție administrativă pentru o perioadă de 36 luni în lagăr de muncă, începând cu 10 mai 1963.
La 8 mai 1964 a fost eliberat din lagărul de la Periprava, cu precizarea că „nu se poate încadra la același loc de muncă sau la întreprinderi de importanță republicană”. Solicită reîncadrarea în parohia în care slujise, pe motiv că este foarte bolnav și necesită tratament în Iași. La 15 august 1964 este numit la Parohia Zahorna-Iași, mai apoi transferându-se la Horlești, respectiv Mânzătești (1971), toate în județul Iași.
(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 143-144)
Părintele Vasile Lazăr – Mărturisitor în temnițele comuniste
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro