Părintele Martinian Macovei Conuț s-a născut la 24 ianuarie 1909 în satul Izvorul Alb, comuna Buhalnița, județul Neamț. După școala primară, a urmat Școala de cântăreți bisericești (1936). La 12 decembrie 1934 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cetățuia, apoi hirotonit la 19 ianuarie 1936 ierodiacon, respectiv ieromonah la 17 decembrie 1937 de către Mitropolitul Nicodim Munteanu în Catedrala din Iași. De la 1 august 1936 a fost superior al Schitului Rarău, apoi stareț la mai multe mănăstiri: Durău (1941), Slatina (1947) și Râșca (1949). A primit rangurile de protosinghel (1938) și arhimandrit (1946). La 24 noiembrie 1949 este arestat de Securitate pentru implicare în organizația anticomunistă „Gărzile lui Decebal”, alături de clericii: Filaret Gămălău, Petru Jilavu, Chesarie Ursu, Ioasaf Marcoci, Mihai Mitocaru, Vlad Gavril, Varahil Moraru și Hrisostom Asavei. În sâmbăta din Săptămâna Luminată a anului 1949, Părintele Conuț află de existența grupului de rezistență din munți într-o discuție purtată cu monahii Filaret Gămălău și Hrisosotom Asavei. O astfel de întâlnire a fost considerată de Securitate momentul în care părintele Conuț ar fi fost recrutat de către monahul Gămălău în organizația „Gărzile lui Decebal”. Prin Sentința nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru „crimă de nedenunțare” (cf. Legii nr. 199/1950). La 24 noiembrie 1950 a fost eliberat. Este numit coslujitor la Parohia Bicazu Ardelean, județul Neamț, iar din 1968 paroh în satul natal.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 49-50)