Părintele Mihai Tipa – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Mihai Tipa – Mărturisitor în temnițele comuniste

La 15 august 1952 este arestat de Securitate, pe motiv că în perioada interbelică făcuse parte din consiliul județean al PNL. După o anchetă sumară, primește o decizie de trimitere în detenție administrativă pentru o perioadă de 60 luni, în colonie de muncă.

Părintele Mihai Tipa s-a născut la 5 septembrie 1890 în Soloneț, județul Suceava. A urmat școala primară în Suceava (1898-1902), Liceul greco-oriental din același oraș (1902-1910) și Facultatea de Teologie din Cernăuți și din București (1910-1919). În timpul studenției se angajează în Poliție, lucrând între 1915-1916 ca funcționar la Prefectura Poliției Capitalei, Biroul controlul străinilor și între 1920-1925 ca agent special în Siguranța Rădăuți, Secția partide politice. La 8 martie 1925 este hirotonit preot pe seama filiei Comănești, Parohia Siret. Un an mai târziu se transferă la Parohia Tereblecea, județul Rădăuți, ca preot „cooperator”, iar în februarie 1930 ajunge la Parohia Solca, județul Suceava. Între ianuarie 1939 - noiembrie 1948 este protoiereu al Protoieriei Arbore. Pentru activitatea sa intensă în plan pastoral-misionar primește mai multe ranguri bisericești, precum iconom stavrofor (1939) și arhiprebiter stavrofor cu drept de a purta cruce de aur (1946). În 1945 este numit consilier al Mitropoliei Sucevei, dar refuză, preferând să rămână slujitor la Solca.

La 15 august 1952 este arestat de Securitate, pe motiv că în perioada interbelică făcuse parte din consiliul județean al PNL. După o anchetă sumară, primește o decizie de trimitere în detenție administrativă pentru o perioadă de 60 luni, în colonie de muncă. Cunoaște coloniile de muncă de la Canal, Valea Neagră (ianuarie 1953) și Poarta Albă (septembrie 1953). La Poarta Albă este anchetat în legătură arestarea de către el a unui cetățean sovietic în anii `20. La 11 mai 1954 este luat din nou în ancheta Securității, sub suspiciunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare” pentru perioada în care lucrase în Siguranță. Chiar dacă împotriva sa nu se probează acuzațiile, prin Sentința nr. 409 din 29 septembrie 1955 a Tribunalului Militar Iași este condamnat la 5 ani detenție grea. Totuși, în virtutea Decretului nr. 421/1955, este grațiat. La 1 octombrie 1955 este eliberat din penitenciarul Suceava. O lună mai târziu este numit provizoriu la Parohia Solca. Prin Hotărârea nr. 3 din 15 martie 1956 a Consistoriul Eparhial din Iași, părintele Tipa este pedepsit cu „oprirea totală a lucrărilor sfinte pe timp de doi ani, cu stingerea în întregime a executării pedepsei disciplinare bisericești. [...] Numitul preot rămâne în postul II de preot la acea parohie, bucurându-se de toate drepturile ce-i revin”, salarizat din „fonduri proprii”. La 1 noiembrie 1956 a fost transferat la Parohia Arbore, județul Suceava.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)