Părintele Victor Bobu s-a născut la 15 iulie 1913 în satul Bălinești, localitatea Grămești, județul Dorohoi. După Liceul de stat din Siret (1926-1933), tânărul Bobu a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1938). A fost învățător la Școala elementară din Bălinești (1933-1934), apoi cântăreț la biserica din aceeași localitate (martie 1936-august 1940). La 29 septembrie 1939 a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei Nicani, județul Dorohoi, iar la 10 noiembrie 1940 a primit preoția din mâinile mitropolitului Irineu Mihălcescu, pe seama noii parohii Grămești II, extrabugetară. În septembrie 1942 se transferă la Parohia Nicani, iar în septembrie 1946 la biserica din satul natal.

La 25 martie 1948 este reținut de Siguranța comunistă pentru că ar fi instigat la război. Este anchetat și condamnat pentru 1 an închisoare corecțională, fiind eliberat la 15 aprilie 1949.

La 3 decembrie 1959 a fost arestat de Securitate sub suspiciunea de „activitate dusă împotriva transformării socialiste a agriculturii”. Deși se înscrisese în întovărășirea agricolă, în anchetă părintele Bobu a fost acuzat de „o serie de manifestări dușmănoase împotriva socializării agriculturii, susținând că în GAC se trăiește greu, că oamenii vor muri de foame, că în curând regimul se va schimba, că ziarele din țara noastră nu ar spune adevărul, precum și alte manifestări dușmănoase”. De fapt, părintele Bobu era văzut ca un oponent față de colectivizarea agriculturii din această zonă dintr-un alt motiv. În 1956, preotul Bobu ia inițiativa de a ridica o biserică în satul Ciomârtan, care aparținea de comuna Zamostea și era învecinată cu Bălinești. Totul a pornit de la intenția fostului proprietar, Vasiliu Ion, de a ceda parohiei conacul de pe moșia Ciomârtan, care în 1953 fusese luat în posesie de către sfatul popular în vederea amenajării sediului GAC. Vasiliu Ion câștigă în instanță dreptul de a reintra în posesia clădirii, pe care o cedează imediat parohiei. Cu acordul consiliului parohial, preotul Bobu acceptă donația în vederea demolării conacului și folosirii materialelor de construcții la ridicarea unui lăcaș de cult în același loc. Totodată, solicită aceluiași for bisericesc întocmirea unei liste de semnături ale credincioșilor, pentru a-l determina pe Vasiliu să vândă terenul împrejmuitor parohiei la un preț convenabil. Deoarece nu primise autorizația de demolare și pe cea de construire, în septembrie 1956 preotul Bobu decide să amenajeze o biserică în acest conac, pe care totuși statul nu-l ceda. Gestul preotului nu a fost bine primit de către autoritățile statului, mai ales atunci când împreună cu câțiva parohieni a încercat să intre în posesia clădirii. În localitate s-a produs o atmosferă nefavorabilă ideii de colectivizare, deja unii cetățeni intenționând să iasă din întovărășirea agricolă, deci să pună în pericol înființarea GAC-ului. În consecință, prin Sentința nr. 318 din 27 mai 1960 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 8 ani închisoare corecțională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Suceava, Botoșani (1960), Jilava (noiembrie 1960, în tranzit) și Aiud (decembrie 1960). La 15 ianuarie 1963 a fost eliberat de la Aiud. Ulterior, prin Hotărârea nr. 2 din 16 mai 1963 a Consistoriului Eparhial Iași a primit pedeapsa „opririi totale de la săvârșirea lucrărilor sfinte de la 3 decembrie 1959, până la 14 aprilie 1963, luându-se în considerare timpul cât a fost suspendat”. În aprilie 1964 a fost reintegrat în slujire, prin numirea la Parohia Mănăstioara, județul Suceava. A avut numeroase inițiative culturale, de la înființarea unui muzeu, până la scrierea unor monografii istorice de localități. La 24 august 2000 a trecut la cele veșnice.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)