În vremurile de demult, un eremit, care se distingea prin sfinţenia vieţii şi prin cunoaşterea sufletului omenesc, i-a dat următoarea poruncă ucenicului său: „Să scoţi din rădăcină acest copac!”. Şi i-a arătat un copăcel tânăr, un curmal, care apucase, însă, să prindă rădăcini foarte puternice şi adânci. 

Făcând ascultare de duhovnicul său, ucenicul încercă să ducă la îndeplinire această poruncă, însă, cu toate eforturile depuse, nu reuşi să facă nimic. „Părinte”, îi spuse, „ceea ce mi-aţi cerut să fac depăşeşte cu mult puterile mele!”. Atunci eremitul îi arătă un alt copăcel, cu mult mai mic şi mai firav, pe care ucenicul reuşi să îl smulgă din pământ de la prima încercare, fără a depune prea mare efort. Vedem, aşadar, că nimic nu a reuşit ucenicul faţă de copacul care apucase să prindă rădăcini puternice şi că, fără nicio greutate, a smuls copăcelul abia răsărit.

Făcând o legătură între povestirea aceasta şi educaţia copiilor, am putea spune că, de multe ori, părinţii rămân aproape neputincioşi în a schimba comportamentul copiilor mai mari de vârstă, dacă nu au început să se ocupe de educaţia lor încă din fragedă pruncie. Spune şi un proverb: „Ceea ce înveţi de mic, nu uiţi până la bătrâneţe!”.

(Irineu, Episcop de Ecaterinburg și Irbițk, Mamă, ai grijă! Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor, traducere din limba greacă de Diac. Drd. Nicușor Morlova, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 3)