Soţul ideal este foarte dorit astăzi, de aceea când el îşi face greu simţită prezenţa ca ideal, atunci dezamăgirea este foarte mare! Soţia ideală, de asemenea, este destul de rară sau nici nu cunoaştem că există şi că prezenţa ei se face simţită în diferite familii. Umblăm după ideal, căutăm idealul, fiecare îl caută în felul lui. Poate în istorie au rămas ceva urme (dacă am şti să facem o enumerare a modului în care oamenii au căutat idealul), dar în căsnicie căutarea idealului este neapărat necesară. Fără un soţ ideal, o soţie nu poate să spună că este fericită, asemenea un soţ nu poate să spună cuvinte frumoase despre soţia lui dacă ea nu este ideală.

Cuvântul pare prea pretenţios, dar nu este. Încă el nu poate exprima îndeajuns ce înseamnă soţ ideal şi soţie ideală. De ce? Pentru că Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cap al Bisericii Sale, întemeiată de El din coasta Lui pe Cruce, în chip nevăzut, iar la Rusalii, în chip văzut a binevoit şi El prin gura vasului Său ales Sfântul Apostol Pavel să facă o comparaţie inedită la vremea aceea, inedită rămânând până în zilele noastre şi anume că reprezentarea soţ-soţie în iubire este aceea Hristos-Biserică. Precum Hristos a iubit Biserica Sa, aşa soţul să-şi iubească soţia sa; precum Biserica se supune lui Hristos, aşa soţia sa se supune soţului. Nu este vorba de o supunere a sclaviei, ci este vorba de acea relaţie a omului cu Dumnezeu, frica de Dumnezeu care nu înseamnă crispare, ci înseamnă o relaţie apropiată. Este bine şi aici avem de-a face cu o supunere care nu se numeşte produs al fricii, ci al înţelegerii şi al iubirii conştiente.

Soţul ideal nu se formează într-o zi, el nu se prelucrează, el nu se pregăteşte într-o şcoală anume; el are un timp mai îndelungat de pregătire, ca şi soţia ideală, adică fiecare se pregăteşte de la naştere şi dinainte de naştere. De la naştere înţelegem cu toţii cum, prin educaţia dată de părinţi şi chiar prin autoeducaţie, dar dinainte de naştere este un pic mai greu să înţelegem cum. Însă lucrurile acestea sunt verificate şi anume: părinţii, înainte să-l conceapă, pregătesc sufletul lui ca viitorul copil să devină un soţ ideal sau soţie ideală; de lucrurile acestea ţinem cont foarte puţin. Căci zice şi psalmistul că păcatele tinereţilor noastre, ale neştiinţei noastre, ale neputinţelor noastre, ale bătrâneţilor noastre, ale părinţilor noştri nu le pomeni Doamne, aşa ne rugăm noi şi de aici înţelegem că copilul poate să aibă asemenea moşteniri pe care le anulăm uşor: pe de o parte, prin Sfântul Botez şi pe de altă parte prin prezenţa lui în Taina Spovedaniei şi în Taina Împărtăşaniei.

Soţul ideal se alege cu grijă de către partener. Alegerea proastă duce la deziluzie. Sigur se nasc întrebări: de când alegem, cum alegem; de ce atâtea fete au ales şi nu pot vorbi în căsătoria lor despre soţi ideali şi de asemenea, mulţi băieţi au căutat fete şi nu au reuşit să găsească, astfel încât acum să mărturisească: eu am o soţie ideală sau eu cunosc pe cineva care are o soţie ideală. Dacă nu suntem atenţi cu noi înşine, ne formăm ca atare un cuplu neideal, de aceea, un băiat şi respectiv o fată nu-şi pot permite orice. Au libertate acum, dar nu pentru orice (după revoluţie, nu pentru asta au libertate), ei pentru că însuşi Hristos a dat libertate tuturor!

(Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală, Editura Anastasis, p. 118-120)