Patimile sunt ceva în plus şi autorul este însuşi sufletul. Căci prin natura lui sufletul este nepătimaş. Noi credem că Dumnezeu, pe cel ce l-a creat după chipul Său, l-a făcut nepătimaş. Iar prin cel creat după chipul lui Dumnezeu înţelegem nu trupul, ci sufletul, care este nevăzut. Din acestea trebuie să ne convingem că patimile nu fac parte din natura sufletului – şi că, prin urmare sufletul este în afara naturii lui atunci când intră în mişcare pătimaşă.

(Despre rugăciune şi trezvie în învăţăturile sfinţilor părinţi, traducere Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, p. 345)