„Îmi spunea părintele Simeon că, dacă primesc ceva de pomană de la o persoană, să bat metanii pentru ea. Și îmi dădea un exemplu – că, dacă el primea o banană, făcea măcar cinci metanii pentru omul acela care l-a miluit.”

*** 

„Veneam la spovedanie și nu conta ora, părintele era bine dispus tot timpul. Odată am întârziat mult, pentru că nu mi-a permis ascultarea să plec mai devreme. Am ajuns seara și am bătut la el la ușă așa, cu sfială, că mă gândeam că deranjez. Dar el mi-a deschis ușa și m-a primit cu dragoste – era cu metania în mână și plin de transpirație. El avea, pe atunci, 80 și ceva de ani, își făcea canonul și tot timpul ne îndemna să ne facem pravila.”

***

„Într-o altă dată m-am dus la spovedanie și avem trei lucruri să-l întreb pe părintele. Nedumeriri, ca să zic așa. Le aveam notate pe o hârtiuță, ca după spovedanie, la sfârșit, să nu le uit. Voiam să îi pun cele din trei întrebări – dar părintele, înainte de a i spune eu, a început să-mi vorbească și mi-a dat răspuns la toate trei întrebările fără să-l mai întreb eu. Îmi spunea exact răspunsurile la ce mă frământa pe mine. Am rămas și eu surprins! Mi-am dat seama că Duhul Sfânt lucrează.”

***

„O altă întâmplare e de aici, din paraclis. Eram la Utrenie, am venit și m-am așezat în spate, lângă Părintele, că era o strană liberă. Ceea ce am trăit eu o noapte la Utrenie n-am mai trăit aproape niciodată. În ce fel mergea rugăciunea – numai că stăteam lângă el! Simțeam că nu eram eu, că nu mă rog ca de obicei, acum curgea rugăciunea! Simțeam un ajutor, o liniște și o bucurie de nedescris!”