Miercurea din Săptămâna mare poartă în sine cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasa care, smerindu‑se, se înalţă şi ucenicul care, trădând, se alungă din lumină. Raportul păcătoasă-ucenic este răsturnat de ceea ce a cerut postul de la fiecare dintre noi în parte: pocăinţa. Căci cine nu e păcătos? Cine nu s‑ar voi ucenic? Şi, oare, nu-L răstignesc eu pe Domnul cu fiecare păcat? Păcătoasa se află în starea cea mai de jos a căderii, desfrânarea, iar Iuda în starea cea mai de cinste: ucenic al Stăpânului. Pe aceea pocăinţa o ridică şi o face muceniţă; pe acesta lipsa pocăinţei îl face trădător şi-l duce la spânzurare.

(Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, Cântare de biruinţă cântând, Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2012)