Pedagogia lui Dumnezeu sau cum se lasă omul călăuzit de Dumnezeu

Prezentare de carte

Pedagogia lui Dumnezeu sau cum se lasă omul călăuzit de Dumnezeu

Pare o mică „broșură” prin conținut, însă vă asigur că avem de a face cu o carte-lamă, o carte-bisturiu în adâncurile teologiei Tainelor și relației acestora cu tot ce înseamnă creșterea duhovnicească a omului modern.

Îndrăznesc să vă invit să continuați împreună-lectura noastră cu o carte cuminte, asemeni celei de ieri. Mitropolitul Ierotheos – Mitropolit al Nafpaktosului – ne propune volumul Pedagogia lui Dumnezeu. Taina călăuzirii omului (Editura Sophia, 2021, 93 pg.). Pare o mică „broșură” prin conținut, însă vă asigur că avem de a face cu o carte-lamă, o carte-bisturiu în adâncurile teologiei Tainelor și relației acestora cu tot ce înseamnă creșterea duhovnicească a omului modern.

„Biserica lui Hristos nu este o organizație omenească, ci un organism teantropic, nu este un trup omenesc, ci Trupul dumnezeiesc-omenesc al lui Hristos. El este Capul Bisericii, iar Biserica este Trupul slăvit care primește binecuvântarea, viața și sfințenia Capului, Hristos. El este Cel Care sfințește și mădularele Trupului Său. Cele ce se săvârșesc în cadrul Bisericii sunt taine și omul nu le poate tâlcui cu rațiunea sa căzută. Viața în sânul Bisericii este trăită și cunoscută cu ajutorul altor simțuri, al celor duhovnicești. Dezvoltarea acestora presupune o moarte. Astfel, simțim cum fiecare moarte pe care o străbatem este înviere și viață. Trăind înlăuntrul Bisericii și sfințindu-ne prin lucrarea lui Dumnezeu Celui în Treime, dobândim fericita stare a îndumnezeirii, care cunoaște diferite trepte. Este cert, însă, faptul că îndumnezeirea (Theosis – în gr. în text, n. NC), chiar și trăită, rămâne cu neputință de exprimat în cuvinte. Toate sunt, așadar, taine. Una dintre taine este „nașterea de Sus”, este dăruită omului prin Sfântul Botez, dar ea se continuă pe parcursul întregii sale vieți. Omul străbate multe trepte, trece prin multe stadii. De obicei, această naștere din nou se manifestă prin pocăință și rugăciune. Dumnezeu îl călăuzește pe om prin pedagogia sa dumnezeiască spre a ajunge la desăvârșita părtășie cu Sine. Aceasta este ceea ce numim paideia dumnezeiască. Pe făgașul acestei desăvârșite renașteri a omului și în răstimpul primirii învățăturii dumnezeiești, se poate ca Dumnezeu să pară foarte aspru, de neînduplecat” (Introducere, pp. 9-10). 

Dezvoltă această teologie a paideumei – ca teologie a călăuzirii – în câteva registre pe care le redăm, cuprins al cărții: Paideia dumnezeiască (pp. 13-22), Cea dintâi cercetare a Harului (pp. 23-38), Retragerea Harului- calea prin pustiu (pp. 39-78) și Venirea din nou a Harului (pp. 79- 93). O lecție de lectură? Nu. Ci una de acordare a omului cu harul bucuriei!

Sursa: tribuna.ro