Traseul nostru a urmărit să atingă locurile descrise în carte, unde părintele a trăit, a slujit și a suferit, mergând pe Cale spre cunoașterea lui Dumnezeu, țintă spre care ne îndreptam și noi cu demersul nostru, „umbriți” fiind de personalitatea excepțională, dar smerită a părintelui, care ne-a însoțit în duh de-a lungul drumului.

Pelerinajul nostru a început într-o sâmbătă dimineață, la sfârșit de mai, cu Sfânta Liturghie de la biserica Talpalari, unde l-am pomenit pe părintele împreună cu soția și copiii, ridicând la momentul cuvenit o colivă de grâu plămădită cu multă dragoste de o pelerină care nu a mai putut să ne însoțească.

La Vlădenii copilăriei

După slujbă am pornit la drum spre satul Vlădeni, din județul Brașov, locul unde s-a născut, a copilărit, și a studiat în primii ani de viață părintele Dumitru. Prima oprire pe traseu a fost într-un parc din Târgu Frumos pentru a gusta ceva merinde și „a pune țara la cale”, bucurându-ne de soarele care răsărise din spatele cortinei amenințătoare de nori și care ne-a însoțit cu generozitate până în penultima zi.

Spre seară am ajuns la Vlădeni, unde ne-am oprit la gara din sat, pentru a vedea locul în care an de an, la începutul verii, părintele cu familia cobora din tren și unde bună parte din săteni îl întâmpinau cu bucurie. L-am „condus” si noi pe părintele, de pe peron, pe aleea cu brazi falnici, aceeași care l-au umbrit si pe el odinioară, ajungând la biserica din sat. Aici, ne-a întâmpinat părintele Ionuț Ilea, care, după ce ne-a prezentat istoricul bisericii, ne-a dus la casa în care a copilărit părintele Stăniloae.

După mulți ani în care casa s-a deteriorat semnificativ, părintele Ionuț, om gospodar și întreprinzător din fire, a reușit să o restaureze de la dușumele până la acoperiș, adăugând apoi mobilier, fotografii, icoane și alte lucruri care au aparținut familiei părintelui, multe dintre ele fiind manufacturate chiar de membri ai familiei (covoare, straie țărănești, etc) și de asemenea obiecte personale de-ale părintelui Dumitru (tocuri de scris, haine preoțești etc).

Prima zi s-a încheiat în cimitirul din sat, la mormântul părinților Irimie și Reveca Stăniloae, unde ne-am rugat, am cântat Hristos a înviat și am aprins căndeluțe, ce ardeau liniștit în aerul tare și curat de munte. Din cimitir am admirat dealul Măgura, o colină pe care părintele o asemăna fabulos cu imaginea unui leu culcat pe labe. Mare ne-a fost bucuria, când, alaiul nostru pe patru roți s-a oprit la poalele dealului mai sus pomenit și am primit în dar prăjiturele pe al căror ambalaj nu putea scrie altceva decât... „Măgura”.

Academia Andreiană și Catedrala din Sibiu

A doua zi, am participat la Sfânta Liturghie de la Capela „Sfânta Muceniță Sofia Doctorița” a Spitalului Clinic Județean Brașov, unde după terminarea slujbei ne-am bucurat de dragostea slujitorilor și enoriașilor care s-au îngrijit să avem parte de o masă caldă.

Am continuat apoi pelerinajul nostru, următoarea oprire fiind la Catedrala „Sfânta Treime” din Sibiu, unde ne-a întimpinat domnul Andrei Mihu, nepot al doamnei preotese Maria Stăniloae. Acesta ne-a povestit amintiri din anii petrecuți în preajma familiei Stăniloae, ne-a condus la Academia Andreiană, unde părintele Dumitru a locuit, a predat și a ocupat funcția de rector mai mulți ani. Domnul Andrei ne-a invitat apoi într-o plimbare spre satul Rășinari, la mormântul Sfântului Ierarh Andrei Saguna. Întâlnirea noastră s-a încheiat la Cimitirul Central din Sibiu, unde ne-am rugat si am aprins lumânări la mormântul primilor doi copii ai familiei Stăniloae – gemenii Dumitru și Mioara.

Biserica Sfântul Gheorghe Vechi

Traseul nostru a continuat în cea de-a treia zi pe Valea Oltului cu destinația București, locul unde părintele a trăit împreună cu familia în ultima parte a vieții. Ne-am oprit la Biserica Sfântul Gheorghe Vechi, unde părintele Sorin Tancău, cu grijă deosebită si adâncă prețuire pentru persoana părintelui Dumitru, a amenajat un muzeu în cele două cămăruțe din casa în care a locuit părintele cu familia timp de douăzeci și opt de ani. Se pot vedea condițiile foarte modeste de trai, fiind lipsiți până și de confortul minim de a avea apă curentă la bucătărioara din subsol, unde în diminețile geroase de iarnă găseau apa înghețată în căldare. În casa frumos restaurată, sunt expuse în vitrine operele complete elaborate de părintele Stăniloae, obiecte personale, fotografii inedite și numeroase manuscrise frumos înrămate, în care se poate vedea cum până și scrisul său care pornea orizontal, începea imediat un urcuș și se încheia vertical în sus, precum i-a fost si viața, mereu îndreptă spre cele de sus. Din această casă a fost ridicat de autoritățile comuniste în 1958 și condamnat la aproape cinci ani de pușcărie.

Am avut privilegiul de a fi primii vizitatori ai micului muzeu, a cărui inaugurare urma să fie în martie 2020, dar din cauza situației create de pandemie nu a mai avut loc. Ne-am bucurat mult să fim primii care i-au trecut pragul... credem că și părintele Dumitru...

Apartamentul de pe strada Cernica

În apropiere se află Biserica Sfântul Gheorghe Nou, unde am fost și ne-am închinat la moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni. În continuare, după zece minute de mers pe jos, am ajuns pe fosta stradă Cernica, astăzi strada Părintele Stăniloaie, unde a locuit părintele în ultimii optsprezece ani de viață, într-un apartament modest de bloc, situat la primul etaj. Aici, primea zilnic în vizită prieteni, studenți, reporteri, oameni simpli, monahi și monahii, oameni care căutându-L pe Dumnezeu simțeau în adâncul lor că cele trecătoare din această viață nu îi pot împlini cu adevărat și care găseau în preajma părintelui mângâierea dragostei dumnezeiești și întărirea nădejdii în Învierea lui Hristos, dătătoare de elan în viață. Această locuință nu a fost restaurată (încă) precum celelalte de care am amintit anterior.

Aveam dorința foarte mare de a vedea cele două cămăruțe ticsite cu rafturi de cărți, așa cum se poate vedea din fotografii, dar apartamentul este în prezent nelocuit, așa încât nu avea cine să ne deschidă ușa. A rânduit însă Bunul Dumnezeu să fim primiți în apartamentul situat deasupra celui în care a locuit părintele, de doamna care locuia acolo si care „întâmplător”, tocmai se întorcea acasă; aflând păsul nostru, ne-a invitat cu bucurie, necondiționat în apartamentul ei, deși ne cunoșteam doar de câteva minute. Am cunoscut astfel purtarea de grijă și dragostea lui Dumnezeu față de noi, Cel care deschide „ușa Milostivirii” în orice situație, fie ea cât de neînsemnată.

Una dintre persoanele cele mai apropiate, care se afla zilnic in casa părintelui, este pictorul Horia Paștina, care a avut bunăvoința de a se întâlni cu noi, nu departe de apartamentul amintit mai sus, în curtea bisericii „Sfântul Nicolae”, unde părintele Stăniloae slujea odinioară. Prin evocările sale din timpul petrecut împreună cu părintele Dumitru, ne-a apropiat ușor, ușor, de „ceva” din ceea ce chiar dânsul trăia, fiind în preajma părintelui, iar noi, ne-am lăsat învăluiți...

Mormântul de la cimitirul Cernica

În ultima zi, ne-am deplasat la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, unde ne-am închinat la o mică parte din moaștele Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, iar apoi la Catedrala Patriarhală, spre a cinsti moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov. Punctul final al pelerinajului nostru a fost Mănăstirea Cernica, unde se află mormântul părintelui Dumitru Stăniloae și al doamnei preotese, Maria, ca și mormântul doamnei Lidia Stăniloae Ionescu, fiica lor. Am aprins candele si ne-am rugat, sub ploaia măruntă care se cernea liniștit.

Doresc să mulțumesc în încheiere, în numele tuturor pelerinilor, domnului Dumitru-Horia Ionescu, nepotul părintelui, care a avut bunăvoința să ne pună în legătură cu persoanele amintite mai sus, persoane care l-au cunoscut pe bunicul său și prin a căror mărturii, am avut șansa să-l cunoaștem și să-l simțim mult mai aproape pe cel care a fost preot, duhovnic, profesor, soț, tată, bunic, iar mai presus de toate, teolog rugător: părintele Dumitru Stăniloae, un model de viață.

Ajunși fiind la capăt de drum, cu pelerinajul și cu povestirea, vă invit și pe voi, dragi cititori, să porniți pe urmele părintelui Dumitru Stăniloae pentru a vă „întâlni” cu el și a vă îmbogăți sufletește.

(Daniela Schreiner)