Așezarea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași, în anul 1641, a reprezentat începutul unei istorii care avea să lege pentru totdeauna numele sfintei de orașul Iași și de spiritualitatea Moldovei. Cu mult înainte ca pelerinajul să atingă amploarea pe care o cunoaștem astăzi, racla Cuvioasei Parascheva devenise deja un punct de referință pentru credincioși, pentru autoritățile bisericești și pentru domnitorii Moldovei.

În primele secole după aducerea sfintelor moaște, apropierea oamenilor de Cuvioasa Parascheva nu avea încă forma unui pelerinaj organizat asemenea celui contemporan. Nu existau mulțimile impresionante de astăzi, infrastructura destinată pelerinilor sau un calendar complex al deplasărilor. Cu toate acestea, se contura treptat o tradiție puternică. Oamenii veneau la raclă mai ales în momente importante ale anului liturgic, dar și atunci când comunitatea se confrunta cu situații dificile: secetă, epidemii, tulburări sau alte împrejurări în care speranța în ajutorul lui Dumnezeu devenea deosebit de puternică.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei perioade este legătura dintre Cuvioasa Parascheva și rugăciunea publică a întregii comunități. În timpul unor perioade de secetă din veacul al XVIII-lea, moaștele sfintei erau scoase în procesiune. Mitropolitul, episcopii și preoții mergeau împreună cu domnitorul, boierii și numeroși credincioși, iar rugăciunile pentru ploaie deveneau adevărate acte de solidaritate religioasă. Astfel de momente arată că Sfânta Parascheva nu era percepută doar ca o prezență venerată în interiorul bisericii, ci ca o mijlocitoare pentru întreaga comunitate.

Relatările vremii vorbesc despre procesiuni impresionante, în care erau purtate atât icoane, cât și racla Cuvioasei. Se săvârșeau slujbe speciale, se făcea agheasmă și se rosteau rugăciuni pentru ploaie. Cronicarii consemnează chiar schimbarea vremii și venirea ploilor după aceste rugăciuni, interpretând evenimentele ca semne ale milostivirii lui Dumnezeu. Pentru oamenii acelor timpuri, Sfânta Parascheva devenea astfel o ocrotitoare concretă, apropiată de nevoile lor cotidiene.

O altă dimensiune importantă a începuturilor pelerinajului este reprezentată de praznicul din 14 octombrie. Sărbătoarea Cuvioasei Parascheva era deja, în secolul al XVIII-lea, un eveniment de mare importanță pentru Iași. Ceremonialul era atent organizat, iar participarea familiei domnești și a ierarhilor oferea zilei o solemnitate aparte.

Sursele epocii descriu un întreg protocol. În ajunul sărbătorii, egumenul mănăstirii mergea la Curtea domnească pentru a-l invita oficial pe domnitor. În ziua praznicului, racla era scoasă și purtată în jurul bisericii, iar domnitorul, familia sa, clerul, boierii și credincioșii participau la ceremonii. Sfintele moaște erau așezate într-un loc în care oamenii se puteau apropia și închina, transformând spațiul mănăstiresc într-un adevărat loc de întâlnire între credința personală și manifestarea religioasă a întregii comunități.

Această participare a autorităților nu trebuie înțeleasă doar ca o chestiune de protocol. În Moldova medievală și premodernă, viața religioasă, politică și socială se aflau într-o strânsă legătură. Cinstirea Cuvioasei Parascheva devenise parte a identității publice a Iașului, iar prezența domnitorului la praznic confirma importanța pe care o avea această sărbătoare pentru întreaga țară.

Există și situații în care sfintele moaște apar în contexte cu o puternică încărcătură politică și socială. În 1749, de exemplu, moaștele Cuvioasei au fost scoase în cadrul unei adunări importante, la care participau reprezentanți ai Bisericii, boieri și membri ai obștii. Momentul arată cât de puternică devenise valoarea simbolică a sfintei: prezența moaștelor putea însoți și întări public hotărâri considerate importante pentru societate.

Pentru oamenii simpli, însă, relația cu Sfânta Parascheva era înainte de toate una de încredere și de speranță. Cuvioasa era văzută ca o sfântă milostivă, capabilă să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei aflați în suferință. Tocmai această apropiere de problemele concrete ale oamenilor a făcut ca evlavia față de ea să depășească rapid limitele unei simple tradiții locale.

Treptat, la praznicul din 14 octombrie au început să ajungă credincioși nu doar din Iași, ci și din alte regiuni ale Moldovei și din afara ei. Mărturiile istorice vorbesc despre pelerini veniți din diferite ținuturi și chiar de peste hotare. Iașul începea astfel să se contureze ca un important centru de pelerinaj ortodox, iar prezența moaștelor Sfintei Parascheva reprezenta principalul punct de atracție spirituală al orașului.

Prestigiul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” era strâns legat de existența sfintelor moaște. Călătorii străini care au trecut prin Moldova au remarcat atât importanța mănăstirii, cât și evlavia de care se bucura Cuvioasa Parascheva. Pentru societatea moldoveană, racla sfintei devenise mai mult decât un loc de închinare: era un simbol al protecției și al mijlocirii sale pentru întreaga țară.

Un episod relevant pentru importanța praznicului este cel al mazilirii domnitorului Mihai Racoviță, petrecut chiar în ziua sărbătorii Cuvioasei. Chiar și în mijlocul unei asemenea crize politice, familia domnitorului a rămas la slujbă până la încheierea Sfintei Liturghii. Detaliul este semnificativ: sărbătoarea Sfintei Parascheva avea o asemenea greutate în viața publică a Iașului încât nici schimbările politice dramatice nu îi anulau solemnitatea.

Prin urmare, între 1641 și sfârșitul secolului al XVIII-lea se pun bazele unei tradiții care avea să crească spectaculos în secolele următoare. Pelerinajul la Sfânta Cuvioasă Parascheva nu era încă fenomenul de masă pe care îl vedem astăzi, dar principalele sale elemente erau deja prezente: rugăciunea comunitară, procesiunile cu sfintele moaște, participarea autorităților, praznicul anual din 14 octombrie și venirea credincioșilor din regiuni tot mai îndepărtate.

Mai presus de toate, această perioadă arată cum Sfânta Parascheva a devenit, treptat, una dintre cele mai iubite și mai puternice prezențe spirituale ale Moldovei. De la rugăciunile pentru ploaie și momentele de criză până la marele praznic de la Iași, cinstirea ei s-a legat profund de viața oamenilor. Iar această legătură, construită de-a lungul veacurilor, avea să transforme Iașul într-unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj ale Ortodoxiei.