După moarte se primeşte ori răsplată ori pedeapsă. Acest lucru este arătat mai clar prin acea parabolă dumnezeiască în care Domnul ne învaţă prin exemplul bogatului care ardea în foc pentru nemilostivirea lui şi care, însă, nu se curăţa. Şi i s-a înfaţişat Avraam şi i-a spus: „Fiule, adu-ţi aminte că ai luat cele bune ale tale în viaţa ta”, tot la fel precum şi acel sărac care a luat „pe cele rele” (Luca 16, 25), îndurând cu mare răbdare o mulţime de necazuri. Astfel, El a arătat limpede că viaţa aceasta e dată tuturor oamenilor pentru dobândirea virtuţilor şi pentru izbăvirea de păcate, aşa cum este spus mai sus, iar în viaţa de dincolo de mormânt ne aşteaptă ori răsplata ori chinul.

Un mare părinte (Antonie cel Mare), când s-a rugat să i se descopere ce loc vor primi după moarte sufletele drepţilor şi sufletele păcătoşilor, i-a fost descoperit de sus că sufletele drepţilor îşi iau zborul ca păsările care zboară cât mai sus şi le primeşte în interiorul său cerul iar cei care şi-au sfârşit viaţa în fărădelegi, sunt băgaţi cu forţa într-un lac puturos, întunecos şi înspăimântător în cele mai de jos ale pământului şi o mână uriaşă îi aruncă jos în iad. Însă nu îi purifică focul curăţitor şi nu ies la lumină curaţi de acolo. Amândoi sunt mari şi lăudaţi din plin: şi acela care povesteşte (Atanasie cel Mare) şi acela care a contemplat cu mintea (Antonie cel Mare). Unul dintre ei este preaînţeleptul episcop al Alexandriei iar celălalt este minunata căpetenie a sfinţilor călugări.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 83)