Suntem în după amiaza Duminicii Sfinților Athoniți. Îngăduiți un joc propus mai ales celor tineri. Vreau să privim împreună măcar parte din literatură și modul în care ea a „umanizat” iconologia Sfinților Apostoli. Cum sunt ei, așadar, surprinși de literatură. Mai ales că încep examenele copiilor n-ar fi rău să ne destindem... învățând.

Petru și Pavel în literatura lumii reprezintă două dintre cele mai importante personaje ale tradiției creștine și au influențat profund literatura europeană și universală, atât în opere religioase, cât și în creații artistice, filosofice și literare. Reamintim, pe foarte scurt, cum apar ei în textele biblice. Sfântul Petru a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus. Este prezentat în Evanghelii, în Faptele Apostolilor și în cele două Epistole ale lui Petru. Simbolizează credința, autoritatea spirituală și slăbiciunea umană depășită prin pocăință (lepădarea de Hristos și apoi reafirmarea credinței). Sfântul Pavel este, inițial, Saul din Tars, persecutor al creștinilor. Convertirea sa pe drumul Damascului este unul dintre cele mai cunoscute episoade biblice. Autor al mai multor epistole din Noul Testament. Reprezintă transformarea spirituală, misiunea și universalizarea creștinismului. În literatura creștină timpurie, Petru și Pavel apar frecvent în Faptele lui Petru și Faptele lui Pavel iar ceva mai târziu, dar minunat sintetizate,  în cunoscuta Legendă de Aur (Legenda Aurea) de Iacob de Voragine. Aceste scrieri dezvoltă mai ales episoade miraculoase și legende despre viața și martiriul lor la Roma. În literatura medievală cei doi apostoli sunt personaje centrale în imnuri religioase, mistere și miracole medievale ori colecții de vieți de sfinți (hagiografii). Aici sunt prezentați ca întemeietori ai Bisericii, modele de credință, protectori ai comunităților creștine. În „Divina Comedie”, creația lui Dante Aligheri, în partea intitulată„Paradisul”, poetul îi întâlnește pe Petru și Pavel printre sfinții cerului. Petru este cel care examinează credința poetului.Poemul ne sugerează că Apostolul simbolizează virtutea teologică a credinței. Pavel este amintit mai degrabă ca un model al contemplației și al experienței mistice și poetul ne sugerează că el reprezintă cunoașterea spirituală și revelația divină.

Ceva mai aproape de noi scriitorul polonez HenrykSienkiewicz ne lasă teribilul roman Quo Vadis?. Ecranizat deja de două ori. O dată stil Hollywood iar a doua oară după un scenariu polonez și cu actori polonezi care reprimă spectacularul în sprijinul realismului. Și reușește de minune. În viziunea dinroman Petru apare ca lider al comunității creștine din Roma iar Pavel este prezent ca mare predicator al credinței. Martiriul lor sub Nero constituie unul dintre momentele esențiale ale acțiunii. Dar autorul polonez intuiește un adevăr remarcabil. Personajul principal al romanului este Hristos în chipul Bisericii. Un alt autor mai aproape de noi este Mihail Bulgakov în Maestrul și Margareta. Deși Petru și Pavel nu sunt personaje active, tradiția apostolică și reflecțiile asupra creștinismului fac parte din fundalul simbolic al operei.

În limbajul legat de simbolistica literară cei doi apostoli au devenit simboluri complementare. Petru, credința simplă. Pavel, gândire teologică. Petru stabilitate și tradiționalism. Pavel dinamism misionar și universalitate. Petru pare a reprezenta Biserica insituțională pe când Pavel spiritul viu al convertirii.Astfel, numeroși scriitori i-au folosit ca modele pentru opoziția și armonia dintre credință și rațiune, tradiție și înnoire, autoritate și libertate spirituală. Personal cred că în literatura lumii, Petru și Pavel depășesc statutul de personaje biblice și devin simboluri universale ale credinței, sacrificiului și transformării interioare. De la Noul Testament și scrierile medievale până la Dante și Sienkiewicz, ei apar ca două figuri complementare care au modelat imaginarul religios și cultural al civilizației europene.

În basmul și legenda populară românească, Sfântul Petru și Sfântul Pavel apar adesea ca personaje apropiate de oameni, diferite de imaginea strict religioasă din tradiția bisericească.Sfântul Petru este mult prezent mult mai frecvent în folclor decât Sfântul Pavel. Este înfățișat ca un bătrân înțelept, blând și drept. Cel mai des îl însoțește pe Dumnezeu în călătoriile Sale pe pământ, prin sate, mai ales prin sate. Are rolul de paznic al porților Raiului și de judecător al sufletelor. În legende, Petru vorbește cu oamenii, îi pune la încercare și îi răsplătește pe cei buni. Sfântul Pavel apare mai rar în basmele populare și este asociat cu înțelepciunea, credința și propovăduirea creștinismului. În unele legende, îl însoțește pe Sfântul Petru sau pe Dumnezeu în călătorii și participă la rezolvarea unor situații morale.

Semnificația lor în folclor este însă mai amplă. În cântece, texte de șezători ori pur și simplu în zicători și proverbe cei doi sfinți reprezintă valorile creștine: dreptatea, credința, bunătatea și ajutorarea aproapelui. Reținem așadar că prin intermediul lor, basmele și legendele transmit învățături morale despre comportamentul oamenilor. Nu par să se odihnească, sunt mereu pe drumuri continuând prin cătune și sate călătoriile misionare în care propovăduiesc. Ei fac legătura dintre lumea divină și lumea oamenilor, intervenind pentru a restabili dreptatea. Un exemplu des întâlnit în literatura populară este motivul „Dumnezeu și Sfântul Petru călători pe pământ”, unde oamenii sunt încercați pentru a li se vedea bunătatea și ospitalitatea.

Poate că nu e important dar am ținut să vă aduc aminte că sunt sfinții care sunt apropiați de sufletul nostru și prin efortul făcut de cei bătrâni, dinaintea noastră, pentru a ne descoperi omenitatea lor. Pentru că pe sfinți îi iubim pentru că sunt asemenea nouă dar și mai mult pentru că se lipesc de Hristos și „nu-i mai dau drumul”. Exigenți și fermi se încântă mereu când Hristos ne ține partea. Iar Hristos și pentru bucuria de a-i uimi ține mereu cu noi. Frumoasă echipă!