Duminica a 28-a după Rusalii (a Sfinților Strămoși) (Ev. Luca 14, 16-24)

(Lc. 14, 15) Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!

Unul dintre cei ce erau la masă cu Iisus a spus: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu (Lc. 14, 15). Se prea poate ca acest om să nu fi fost încă dintre cei duhovnicești, ci dintre cei pământești și de aceea nu a putut înțelege ceea ce vorbea Hristos. Nu era unul dintre cei ce credeau în El și nici nu fusese botezat. El gândea că răsplata sfinților pentru faptele dragostei lor vor fi lucruri care vor ține de trup. Iar pentru această împietrire a inimii lor de a înțelege un anumit mesaj, Hristos le spune o pildă în care explică natura veacului ce va să vină, veac creat pentru binele lor.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 15-16) Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

Sfânta agapă este creația desăvârșită și mântuitoare a Domnului…

Agapa, este în realitate, o hrană cerească, un ospăț al Cuvântului. Agapa, sau dragostea, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată (1 Cor. 13, 8) iar fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu. Dintre toate cele care cad, cel mai puțin probabil să fie aruncată din cer pe pământ este dragostea, care nu cade niciodată printre toate aceste plăceri lumești. Încă mai crezi că mă refer la un prânz care va trece (vezi și 1 Cor. 6, 13)? Întreaga Lege și întregul cuvânt sunt cuprinse în această dragoste (Mt. 22, 40), căci, dacă iubești pe Domnul Dumnezeul tău și pe aproapele tău (Mc. 12, 30-31), te vei ospăta în cer. Precum am văzut din Sfânta Scriptură, masa pământească este numită cină. Este pătrunsă de dragoste, dar încă nu se identifică cu ea, ci este un fel de manifestare a voinței celei bune de a dărui și celorlalți.

(Sfântul Clement Alexandrinul, Hristos Învățătorul 2.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 15-16) Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

Fraților și surorilor, ce ospăț este acesta! Cât de mare este armonia și bucuria celor care mănâncă la această masă cerească. Ei se bucură de hrana ce aduce viața veșnică, nu de mâncarea zilnică care trece de-ndată prin trupul nostru. Cine va fi aflat vrednic de a lua parte la acel ospăț? Cine va fi atât de binecuvântat să fie aflat vrednic ca să fie chemat la acest ospăț dumnezeiesc? Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! Căci, deși curățit, sfințit și aflat vrednic de această chemare cerească, el se poate întina din nou prin păcat. Cum se poate întina? Nesocotind sângele testamentului cu care s-a sfinţit şi batjocorind duhul harului (Ev. 10, 29). Atunci va auzi pe Domnul spunând: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? (Mt. 22, 12).

(Sfântul Atanasie cel Mare, Omilii la sărbători,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 15-16) Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

Înțelegem că omul care face cina este Tatăl. Comparațiile păstrează adevărul, dar nu sunt adevărul în sine. Creatorul universului și Părintele ceresc a făcut cină, un ospăț pentru întreaga lume, în cinstea lui Hristos. La sfârșitul veacurilor și la plinirea vremii, Fiul a înviat pentru noi. A îndurat moarte pentru noi și ne-a dat trupul Său ca să-L mâncăm, adică acea pâine din cer care dă viață lumii. Spre înserat și la lumina torțelor, mielul a fost jertfit,potrivit Legii lui Moise. De aceea, pe bună dreptate, chemarea la Hristos este numită cină.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 17) Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.

În continuare, cine este cel trimis? Spune că este o slugă care poate fi Hristos. Căci, deși Dumnezeu Cuvântul este după natură Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu Tatăl, din care s-a născut, El s-a deșertat pe sine, chip de rob luând. Fiind Dumnezeul dumnezeilor, este Domnul a toate, iar numele de slugă poate fi dat doar până la limita naturii Sale umane. Deși a luat chip de rob, era încă Domn, fiind Dumnezeu.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 17) Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.

Care este natura chemării veniţi, că iată toate sunt gata? Dumnezeu Tatăl a așezat prin Hristos daruri pentru fiecare om de pe acest pământ. Prin Hristos, a dăruit iertarea păcatelor, curățirea de toată întinăciunea, conlucrarea cu Duhul Sfânt, înfierea și împărăția cerurilor. Hristos a chemat la aceste binecuvântări prin poruncile evangheliei pe Israel înaintea tuturora. Undeva a și spus prin cuvântul psalmistului: Iar Eu sunt pus împărat de El,adică de Dumnezeu Tatăl, peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului (Ps. 2, 6).

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 18-20) Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.

Spune, și au început unul câte unul, să-şi ceară iertare, adică, într-un glas, fără întârziere, s-au scuzat cu toții… Fără noimă, dedându-se acestor griji pământești, nu se mai pot face părtași celor duhovnicești. Biruiți de dragostea trupească, sunt departe de sfințenie. Ei sunt însetați și lacomi după bogăție. Caută lucruri josnice care nu se agonisesc în Dumnezeu. Mai potrivit este a câștiga bucuriile raiului în locul țarinilor pământești și trudelor pentru lucrarea lor.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 18-20) Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.

Se spune că, atunci când stăpânul casei a auzit refuzul lor, s-a mâniat și a poruncit: ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Cine sunt cei care au refuzat din cauza țarinilor, animalelor și a nașterii de prunci? Trebuie să fie vorba despre cei care au stat în fruntea sinagogii iudaice. Ei erau oameni cu stare, iar cu mintea robi ai lăcomiei, risipindu-și cinstea mânați de lăcomie.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 21-25) Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

Din cauza batjocorii nepăsătoare a bogaților, stăpânul s-a întors către neamuri și invită atât pe cei buni, cât și pe cei răi să intre, ca să întărească pe cei buni în bine și să schimbe starea celor din urmă în una bună. Acum s-a împlinit ceea ce s-a zis prin proorocul: Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni (Is. 6, 25). Stăpânul cheamă pe cei săraci, neputincioși și orbi, prin aceasta vrând să ne arate, fie că neputințele trupești nu ne exclud din împărăția cerurilor și că oricine este lipsit de atracția spre prihană arareori supără sau că mila Domnului iartă slăbiciunile păcătoșilor. Cel ce se laudă în Domnul (1 Cor. 1, 31) se laudă ca unul ce a scăpat de rușinea păcatelor, nu prin fapte, ci prin credință (Rom. 8, 32).

Trimite pe slujitori pe drumuri (Mt. 22, 9) pentru că înţelepciunea strigă pe uliţă (Înțelep. 1, 20). Îi trimite pe ulițe, pentru că-i trimite la păcătoși, ca să-i aducă de pe calea cea largă care duce la pieire, la cea strâmtă care duce la viață (Mt. 7, 13-14). Îi trimite pe drumuri și răspântii. Cei trimiși, neocupați cu vreo dorință pentru cele de vremelnice, se grăbesc spre cele viitoare pe calea bunei voiri. Precum un gard care desparte sălbăticia de țarinile cele lucrate și animalele îngrădite, de atacurile fiarelor, ei deosebesc binele de rău și ridică un zid de credință împotriva ispitelor duhurilor răutății (vezi și Efes. 6, 12).

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 74, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 14, 21-25) Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

Fiind împietriți, mândri și neascultători, mai-marii iudeilor au rămas departe de cină. Au nesocotit o dumnezeiască chemare, pentru a se îndeletnici cu cele pământești și ca să-și pună mintea către zadarnicele nebunii ale acestei lumi. De aceea, au fost chemați oamenii de rând și, îndată după ei, neamurile.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)