Spuneau bătrânii că s-au dat oarecând la Schetia puține smochine uscate și, ca unele ce erau de nimic, nu i-au trimis lui avva Arsenie, ca să nu se pară că îl ocărăsc. Iar bătrânul auzind, n-a venit la biserică, zicând: „M-ați despărțit pe mine, nedându-mi binecuvântarea pe care a trimis-o Dumnezeu fraților și de care nu am fost vrednic să mă împărtășesc”. Și au auzit toți și s-au folosit de smerenia bătrânului. Și mergând preotul, i-a dus lui smochinele, și l-au adus pe el la biserică cu bucurie.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 14-15)