Pocăieşte-te, frate, şi nu te teme; pocăieşte-te, păcătosule, îndrăznind şi căutând la nemăsurata iubire de oameni a lui Hristos, Cel ce a zis: „Nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă” (Matei 9, 13). Pocăieşte-te, ca să nu te ruşinezi înaintea înfricoşatului divan, unde cu frică stau mii şi milioane de îngeri şi de arhangheli, când cele ascunse se vor arăta, când cărţile faptelor se vor deschide, când se vor despărţi unii de alţii, ca oile de capre! Cu adevărat, înfricoşat ceas şi înfiorat, că Dreptul Judecător groaznic va mustra. Cine nu se va înfricoşa? Cine nu se va teme de ceasul acela? Fiindcă şi Judecătorul este tare şi divanul neîmblânzit, şi lucrurile noastre înaintea ochilor vor sta, râul cel de foc pe dinaintea divanului va curge, cântarea drepţilor cu a îngerilor va fi netăcută, plângerea păcătoşilor nesuferită şi lacrimile nefolositoare. Atunci şi visteriile se vor deschide, şi drepţii se vor îndulci. Fericiţi cei ce au flămânzit şi au însetat, că acolo se vor sătura, şi vai de cei ce s-au săturat aici, că acolo vor flămânzi şi vor înseta! Fericiţi cei ce au plâns şi s-au tânguit aici, că acolo vor râde şi se vor mângâia, şi vai de cei ce râd acum, că acolo vor plânge şi se vor tângui neîncetat! Fericiţi cei ce au miluit, că acolo se vor milui, şi vai celor ce nu au miluit, că acolo nu se vor milui!

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 111)