Știți, trebuie să ne pocăim! Aceasta nu înseamnă numai să mergem la preot și să ne spovedim, ci este nevoie să ne și eliberăm de complexele de gândire. De-a lungul vieții noastre, noi cădem peste măsură de mult și trebuie să spunem cuiva absolut totul, preotului, martor al pocăinței noastre, înaintea lui Dumnezeu.

Pocăința este înnoirea vieții, ceea ce înseamnă să ne lepădăm (eliberăm) de trăsăturile negative, să ne îndreptăm (întoarcem) spre binele absolut. Nu există păcat care să nu fie iertat, decât numai păcatul pentru care nu ne pocăim.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 12)