Stația de autobuz (De la fereastra mea se vede că sunt oameni și atât)

simt în măduva sufletului și-a oaselor
că oricine ar fi și oriunde ar merge
sunt copiii lui Dumnezeu și fără să știe
Îl așteaptă pe Iisus

dimineața
la ora la care trebuie să mă scol
stația de autobuz de peste drum
e pustie...
dar
până-mi trezesc și sufletul din somn
citind cuvintele luminii
refugiul stației se umple de oameni...

mă surprind uitându-mă la ei cu drag
nu știu cine sunt și unde se duc
dacă sunt oameni buni sau criminali
de la fereastra mea se vede că sunt oameni și-atât
privindu-i inima mi se încălzește....

și simt în măduva sufletului și-a oaselor
că oricine ar fi și oriunde ar merge
sunt copiii lui Dumnezeu și fără să știe
Îl așteaptă pe Iisus
împlinirea tuturor așteptărilor omenești
și că lumina zilei i-a ridicat 
încă o dată din mormântul nopții
ca să afle asta...

la ora la care trebuie să mă scol
în stația de autobuz de peste drum
nu-i decât
dragostea lui Dumnezeu
așteptându-i pe oameni...

Sursa: http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/

De la același autor

Ultimele din categorie