Pomeneşte pe Dumnezeu, ca şi El să te pomenească totdeauna. Și pomenindu-te şi izbăvindu-te, vei lua de la El toată fericirea.

Nu uita de El, împrăştiindu-te în cele deşarte, ca să nu uite nici El de tine în vremea războaielor tale. În vremea când îţi merge bine, fii ascultător Lui, ca să ai în necazuri îndrăzneală faţă de El prin rugăciunea neîncetată către El, făcută din inimă.

(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, cuvântul V, în Filocalia, vol. X, p. 52)