De aceea a postit şi Iisus, nu că avea nevoie de el, ci ca să ne înveţe pe noi. Pentru că păcatele săvârşite înainte de botez au adus robia pântecelui, Iisus - ca un doctor priceput, care porunceşte unui bolnav pe care l-a făcut sănătos să nu mai săvârşească faptele din pricina cărora s-a îmbolnăvit - introduce după botez postul.

Pe Adam neînfrânarea pântecelui l-a izgonit din rai, ea a adus potopul pe timpul lui Noe, ea a pogorât trăsnete peste sodomeni. Cu toate că păcatul sodomenilor era desfrâul, totuşi în neînfrânarea pântecelui îşi au originea şi o pedeapsă şi alta.

Acest lucru l-a lăsat pe Iezechiel să se înţeleagă, când a spus: Aceasta era fărădelegea sodomenilor: erau mândri, se îmbuibau cu pâine şi trăiau numai în chefuri şi în desfătări (Iez., 16, 49). Aşa au ajuns şi iudeii să săvârşească cele mai mari păcate, de la beţie şi de la trai bun au alunecat în fărădelegi.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIII, II, în col. PSB, vol. 23, p. 154)