Pentru a ne introduce în planul lui Dumnezeu şi pentru ca el să facă parte din viaţa noastră, Sfânta Biserică a stabilit un sistem al slujbelor bisericeşti, în care se amintesc şi se reactualizează de fiecare dată evenimentele din istoria sfântă, deoarece ele au avut loc în scopul mântuirii, posibilităţii de a-L avea cât mai aproape de noi pe Dumnezeu. Iată de ce noi spunem că evenimentul petrecut o dată este trăit de fiecare dată prin sărbătoarea înfiinţată de Biserică, iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune în Omilia citită la Paşte: „Cinstiţi această zi [...] şi bucuraţi-vă de ospăţul credinţei”.

Pentru a ne putea descoperi, a-i uni pe toţi cei de o credinţă şi pentru a le oferi ocazia de a conştientiza că ei formează poporul lui Dumnezeu şi preoţie împărătească (vezi I Petru 2, 9), Biserica a stabilit diferite forme de slujbe şi cicluri (de zi, săptămânale, anuale schimbătoare şi anuale neschimbătoare). Putem să devenim membri ai Bisericii, ai Trupului lui Hristos, numai dacă participăm la toate Tainele şi slujbele Bisericii. Enoriaşul nu este nicidecum o persoană străină de biserică, şi nici un spectator pasiv, ci este participantul nemijlocit, creatorul slujbelor, dar cu condiţia să se roage şi să le trăiască intens. Pentru ca viaţa în Hristos să fie deplină, nu este de ajuns să fii credincios, trebuie, mai întâi de toate, să formezi Biserica Lui, să participi la viaţa ei. Unul dintre aceste mijloace îl constituie slujbele ei. Prin îndepărtarea şi încetarea participării la ele, noi ne excludem din planul lui Dumnezeu, ne lipsim de darurile Lui, de cunoaşterea Adevărului.

Slujbele Bisericii se împart în: slujbe divine generale şi în Taine. La ultimele se săvârşesc Taina Euharistiei, a Cununiei, a Mirungerii etc. Săvârşitorul lor poate fi numai cel care a primit darul şi harul preoţiei. Celelalte slujbe divine: Ceasurile, Utrenia, Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Obedniţa şi Panihidele, pot fi săvârşite de orice creştin ortodox, dar cu condiţia să nu rostească nicio ectenie, replicile şi rugăciunile care se citesc în taină de către preot. Încercaţi să scoateţi din slujbele Vecerniei şi Utreniei ecteniile şi veţi observa că esenţa lor a rămas practic neschimbată.

Bineînţeles că săvârşirea slujbelor în afara bisericii va schimba întrucâtva înţelegerea lor. În biserică, noi ne adâncim în rugăciune şi în înţelegerea emoţională a duhului slujbelor, deşi nu întotdeauna înţelegem însemnătatea textuală a cântărilor. Pe când, în condiţiile casnice ne vine mult mai uşor să percepem sensul cuvintelor. De aceea considerăm că este bine ca persoanele care nu fac parte din tagma clericală să alterneze slujbele din biserică cu cele de acasă. Această alternanţă ne permite să accedem la cunoaşterea religioasă cu ajutorul minţii şi al simţului religios.

În aceste timpuri, când, din anumite motive, nu reuşim întotdeauna să participăm la slujbele divine, este foarte important să învăţăm cum să trăim în ritmul vieţii bisericii, cu sărbătorile şi cu slujbele ei dumnezeieşti, cu lecturi zilnice din Noul Testament, în orice împrejurare.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, pp. 190-191)