Dacă în primele etape înainte de căsătorie cuvântul „te iubesc” a devenit atât de utilizat încât nu se mai simte asta, ce este de făcut?

Să zici: „Doamne, vindecă-mă de nesimțire!”. Pur și simplu: „Doamne, uite eu am zis te iubesc și nu simt nimic! Doamne, vindecă-mă! Dă-mi să simt! În primul rând dă-mi să simt că Tu mă iubești!” Nu vă lăsați, rugați-vă mereu! „Dă-mi să simt iubirea! Dă-mi să nu fiu nesimțit/nesimțită față de iubirea Ta!”. Simțind iubirea lui Dumnezeu, vom simți și ce înseamnă te iubesc! Apoi, poți să spui „te iubesc” într-o mulțime de feluri: „Ce frumos îți stă cu bluza asta! Ce dor mi-a fost de tine!” Dragostea e atât de inventivă.

Îmi povestea o doamnă, ce-i face soțul ei după vreo zece ani de căsnicie. Îi pune bilețele în oala cu lapte goală, îi pune în pantofi, îi face pantofii, îi schimbă un pantof de-un fel și unul de-un fel. Să fiți și jucăuși! Dragostea se poate arăta, trebuie arătată. Iar atunci când suntem în apatie, când suntem bolnavi, când suntem triști să învățăm să ne respectăm unul altuia aceste sentimente și aceste perioade cu rugăciune.

(Fragment din Conferința „Treptele iubirii – de la prietenie la căsătorie” susținută de Maica Siluana Vlad la Iași, 23 noiembrie 2017. Partea a II-a – Întrebări. Puteți urmări înregistrarea completă aici și prima parte aici.)

Vezi și: Definiția iubirii – prin ochi de copil