Care sunt activitățile pe care le propuneți aici, la Centrul Social-Cultural „Sfântul Ilie” de la Mănăstirea Miclăușeni?

Centrul de la Miclăușeni, care a fost dezvoltat de Mitropolia Moldovei în jurul și în anexele Palatului Sturza, își propune să creeze un loc de recreere, de relaxare pentru lumea care trăiește în ritmul acesta cotidian destul de stresant și obositor, și aceasta prin promovarea unor valori tradiționale ortodoxe și românești.

În acest spațiu se pot derula diferite activități, de la activități recreative ‒ o plimbare cu familia în parc, vizitarea castelului ‒, până la activități educative, de tipul excursiilor școlare, taberelor pentru copii sau chiar team building-uri și alt gen de activități într-un cadru mai instituționalizat, și chiar academic.

Ne dorim să promovăm valorile tradiționale, pe care noi le înțelegem atât ca valori ortodoxe, cât și ca valori românești. În acest sens, încercăm să recreăm aici, la Miclăușeni, atmosfera de odinioară a acestui spațiu, care a fost un domeniu reprezentativ din punct de vedere istoric, aparținând familiei Sturza, și care cuprinde trei monumente istorice: biserica, de la 1823, apoi palatul, care a fost construit începând cu anul 1880 și acest parc, amenajat la vremea lui ca parc dendrologic. Deci, un alt aspect al activității noastre de aici este promovarea acestor monumente, care constituie un adevărat ansamblu patrimonial la Miclăușeni.

Cum a ajuns acest domeniu în posesia Bisericii? De ce este administrat de Biserică?

Domeniul de la Miclăușeni a fost donat de către ultima descendentă a familiei Sturza, și aici precizez că este vorba de ramura miclăușeană a familiei Sturdza. Ultima descendentă, Ecaterina Sturza Cantacuzino a donat Bisericii domeniul de la Miclăușeni în anul 1947, cu intenția expresă de a se înființa aici o mănăstire de maici, care să poarte numele de „Mănăstirea Miclăușeni, Fundația Ecaterina Șerban Cantacuzino născută Sturdza” și care își va păstra pe vecie această destinație.

Dorința Ecaterinei a fost ca aici, la Miclăușeni, să ia ființă un așezământ monahal de călugărițe și totodată, în actul de donație, ea impune câteva lucruri pe care călugărițele aveau datoria să le împlinească spre cinstirea memoriei acestei familii Sturza, a donatorilor. Printre dorințele Ecaterinei au fost și acestea de a se aprinde candelele la mormintele din cimitirul boieresc aflat lângă biserică și, de asemenea, de a se face parastase pentru odihna sufletelor răposaților din această familie, îndatoriri pe care maicile și le-au asumat și le îndeplinesc cu mult drag.

Printre alte obiective, Centrul de aici își propune să reconstituie și memoria Miclăușenilor. Ce activități ați desfășurat în acest sens și ce vă propuneți pe viitor?

Reconstituirea memoriei Miclăușenilor a fost de la început și o activitate de suflet, dar și una absolut necesară, pentru că dorim să promovăm patrimoniul de la Miclăușeni. Pentru a face aceasta avem nevoie de informație, de memoria acestor locuri. Există câteva studii, câteva lucrări și documente care s-au ocupat de memoria acestui loc. Pe de altă parte, noi am mai încercat să adunăm informații de la bătrânii satului, să recuperăm memoria vie a locului. Am luat legătura cu persoanele din sat, cu cei mai bătrâni, care au prins vremea când la Miclăușeni funcționa curtea boierească și i-am invitat aici la noi, la castel, le-am oferit prilejul să retrăiască pentru o clipă acele momente, povestindu-și amintirile legate de această moșie.

Cu această ocazie, am avut plăcuta surpriză de a recupera câteva obiecte foarte vechi, obiecte autentice care au aparținut acestei familii și acestui palat. Iată un manual de călărie în limba germană, tipărit la Leipzig în 1898. Sturzeștii erau mari iubitori de echitație și aveau aici un grajd foarte bine dotat, iar această carte, alături de alte două cărți, le-am primit de la domnul Costăndești, un locuitor al satului.

Informații și mărturii despre Miclăușeni, într-un viitor volum tipărit

De asemenea, aș dori să menționez familia Tărcuță Ciprian și Elena, care locuiesc în Roman și care sunt descendenții unui preot slujitor la biserica din Miclăușeni, preot care a fost botezat și cununat de prințesa Ecaterina Sturza. Ei au dăruit palatului câteva obiecte de mobilier care au fost sculptate într-un stil gotic, asemănător mobilierului din palat. Demersul nostru este și va fi permanent, pentru că dintre persoanele care calcă pragul acestui palat, unele mărturisesc că au mai fost aici într-o anumită circumstanță, că știu anumite lucruri despre istoria lui. Avem permanent atenția de a lua legătura cu acești oameni, de a afla ce alte informații ne mai pot oferi și ce alte mărturii am mai putea aduna.

Intenționați să organizați informația aceasta sub forma unei cărți, a unui sait, pe care să-l îmbogățiți permanent, pe măsură ce aflați alte mărturii și informații?

Sigur că da. Deocamdată am început cu un pliant. Am strâns un volum de informații pe care sperăm să-l publicăm la un moment dat și în formă tipărită. În acest moment, punem la dispoziția celor interesați aceste informații prin intermediul ghidajului. Este și dorința noastră de a promova acest palat și cel mai bine o realizăm acum prezentându-i istoria tuturor celor care vizitează acest loc.