Iar cu filmele hulitoare pe care le prezintă vor să-şi bată joc de Hristos. O fac ca să spună: „Acesta a fost Hristos, acum însă va veni Mesia", după care îl prezin­tă pe „Mesia" al lor. Într-acolo merg.

- Părinte, oamenii chiar cred şi se vatămă.

- Cel stricat se vatămă. Le cred deoarece vor să justifice cele nejustificabile şi să-şi odihnească gân­dul. Prin toate aceste blasfemii vor să justifice neregulile morale. Au întrecut limitele. S-au făcut reclamaţii că filmul Ultima ispită (filmul hulitor Ultima ispită regizat de Martin Scorsese a rulat puţin şi în cinematografele Atenei în 1988 şi a pricinuit o furtună de proteste din partea credincioşilor şi a Bisericii Greciei, încât a încetat rularea lui. Stareţul, cu toată durerea pricinuită de hernia sa, a ieşit din Sfântul Munte împreună cu alţi aghioriţi şi a participat la mitin­gul de la Salonic, întărind poporul cel credincios prin prezenţa sa) loveşte în religie, dar procu­rorii au spus: „Nu-i nimic". Astfel de blasfemii nu s-au auzit niciodată. Pentru noi, protestul împotriva acelui film hulitor a fost mărturisire de credinţă. Desigur că prin toate aceste blasfemii se face şi un bine, căci se separă grâul de neghină, adică se cerne lumea.

- Părinte, există unele subiecte faţă de care trebuie să se apere cineva fie ca persoană, fie ca grup, şi unele faţă de care nu trebuie? De pildă, atunci când v-au spus că sunteţi eretic, Sfinţia Voastră aţi răspuns, în timp ce la alte acuzaţii ați tăcut.

- Aceasta o spun Sfinţii Părinţi , n-o spun eu. Ori­ce altă clevetire mă ajută în viaţa duhovnicească, în timp ce a fi numit „eretic" mă desparte de Hristos.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 46-47)