Prezentul nu este decât umbra viitorului. Lumina este umbra viitoarei negrăitei lumini; dulceţile pământului – umbra palidă a celor din veacul viitor, de o dulceaţă fără de sfârşit. Focul – umbra părelnică a focului gheenei, cel ce îi va pârjoli pe păcătoşi în vecii vecilor; bucuriile curate de pe pământ, umbre ale nespuselor bucurii viitoare; preafrumoasele palate împărăteşti, umbre derizorii ale prealuminoaselor locaşuri ale raiului, pregătite celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu şi Îi îndeplinesc poruncile; făloasele straie ale fiilor şi fiicelor oamenilor nu îngăduie asemănare cu veşmântul de slavă în care se vor îmbrăca cei aleşi, fiindcă îmbrăca-se-vor în Hristos şi „vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor” (Matei 13, 43), după cum a făgăduit cu tărie Mântuitorul.

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, pp. 144-145)