Nu putem ajunge să înaintăm mult cu prietenia noastră, pentru că trebuie măcar puțin să ne cunoaștem. Există unii extraordinari care rezolvă această nelămurire într-un an și există niște excepții care rezolvă în câteva zile. Asta este după fiecare, după cum reușește, dar desigur că fiecare își asumă riscul în măsura în care nu-l cunoaște de ajuns pe celălalt.

Sigur că nu lăsăm totul la latitudinea noastră, adică la puterea noastră de cunoaștere, sigur că ne sprijinim în această cunoaștere cerând de la Dumnezeu, în rugăciune, luminarea minții noastre. Și, prin această luminare, El nu ne lasă să ducem o prietenie 5-6 ani, iar după 5-6 ani să constatăm că, de fapt, totul s-a terminat. Dumnezeu nu ne va lăsa așa, dacă ne rugăm cu stăruință.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2001, pp. 167-168)