Sf. Apostol Pavel merge până acolo încât să asemene relaţia Hristos – Biserică cu relaţia bărbat – femeie, dar consacrată în Domnul, în Hristos şi în Biserică. Atunci, realizând aceasta, noi zicem clar şi precis că Dumnezeu ne-a îndemnat să fim prieteni; pe aceasta ne bazăm când spunem că Hristos ne-a îndemnat să ne iubim unii pe alţii şi să ducem prietenia la acest apogeu al iubirii, iubire ce face să transpară prin celălalt pe Însuşi Dumnezeu; acolo este Dumnezeu, în relaţia dintre doi oameni legaţi prin prietenie şi prin iubire.

Trăim într-o lume în care oamenii nu întreţin prietenii adevărate. Lipsa acestora influenţează şi prietenia cea mai valoroasă, relaţia soţ – soţie. Noi avem îndemnul la cununie ,,Iubiţi-vă unul pe altul!”. ,,Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile precum Hristos a iubit Biserica”. Este adevărat că nu este acolo un îndemn de genul : ,,Fiţi prieteni!”, însă prietenia nu este numai un început al fluxului de sentimente, ci este şi un mod de permanentizare a acestei stări a sinelui.