S-o fi speriat. Ai apucat să-i răspunzi? Să vă spun ceva: Băieților le este frică de căsătorie în momentul în care trec de la dorință la faptă. Aproape pe toți îi apucă frica asta și mulți o biruiesc. Dar sunt și din cei care se lasă biruiți de ea. De frică fuge și rămâne fugit. Dacă e așa, să zici: „Doamne, bine că a fugit înainte de nuntă și nu după ce aveam și câțiva copii împreună!“. Dă-i binecuvântarea și lasă-l să plece dacă a plecat cu adevărat și nu uita că tot ce ni se-ntâmplă are o semnificație. Nu forțați lucrurile! Ori e rânduită de Dumnezeu, ori e îngăduită și ce-ngăduie El este bine. Vorbește cu Dumnezeu despre asta, zi: „Doamne, ajută-mă să înțeleg!“! Iar voi, băieți, oricât de tare v-ar fi frică, lăsați și voi un bilet explicativ acolo, să știe omul ce face! Nu dispăreți așa, ca măgărușul acela în ceață! Bărbăția înseamnă înfruntarea pericolului de a spune bună ziua și la intrarea și la ieșirea din viața cuiva! Că altfel o zăpăciți de tot pe fata căreia acum îi spui că ești gata să-i dai luna de pe cer, sau să-ți dai și viața pentru ea, acum pleci fără să-i mai dai măcar un „Bună ziua!“. Aici avem încă mult de învățat, mai ales fetele: să nu confundăm dragostea cu atracția, cu vorbele și cu privirile, și nici cu dorința de a fi iubite sau cu frica de a fi singure!