Primul meu ocrotitor

- Foto: Oana Nechifor
  
  Foto: Oana Nechifor

Ţinându-mă departe de Biserică, deşi sunt botezat, eu mă îndoiam de existenţa vieţii de după moarte, în schimb, mama mea credea în Dumnezeu şi într-o zi mi-a arătat chipul Sfântului Nicolae în Catedrala Sfânta Treime din Lavra Alexandro-Nevskaia. În momentele grele din viaţă, după sfatul mamei, mergeam la catedrală şi aprindeam o lumânare în faţa icoanei sfântului. Spre marea mea mirare, ajutorul venea, într-adevăr, foarte repede.

E cu neputinţă să fie descrise toate minunile care se petrec în urma rugăciunilor adresate Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni. Fiecare om a primit sprijin de la el – şi cel credincios, şi cel necredincios. Iar cel mai uimitor este că ajutorul sfântului vine întotdeauna repede. De multe ori m-a ajutat şi pe mine.

Ţinându-mă departe de Biserică, deşi sunt botezat, eu mă îndoiam de existenţa vieţii de după moarte, în schimb, mama mea credea în Dumnezeu şi într-o zi mi-a arătat chipul Sfântului Nicolae în Catedrala Sfânta Treime din Lavra Alexandro-Nevskaia. În momentele grele din viaţă, după sfatul mamei, mergeam la catedrală şi aprindeam o lumânare în faţa icoanei sfântului. Spre marea mea mirare, ajutorul venea, într-adevăr, foarte repede.

Dacă se întâmpla ca dimineaţa să mă cert cu soţia, veneam „la Sfântul Nicolae” şi seara ne împăcam. Dacă apăreau necazuri la serviciu, după o rugăciune în faţa icoanei, ele se aplanau în mod miraculos. Astfel mă apropiam din ce în ce mai mult de viaţa bisericească.

Următoarea întâmplare memorabilă a avut loc când eu deja începusem să merg regulat la slujbele bisericeşti. În acea zi, eu şi soţia am primit salariul. Când am numărat banii, am constatat că lipsea o sută de mii de ruble. Noi, desigur, ne-am întristat, gândind că i-am pierdut. Însă mama m-a liniştit: „Roagă-te Sfântului Nicolae şi mergi la casierie. Poate că ei au greşit.” După ce m-am rugat, am hotărât că, dacă banii se vor găsi, cu o parte din ei voi cumpăra o icoană mare a sfântului, pe care o văzusem la pangar. Şi minunea s-a săvârşit: casiera – Dumnezeu s-o miluiască! – a spus că după ce a împărţit banii salariaţilor a constatat că i-au rămas în plus în jur de o sută de mii... Aşa a apărut în casa mea icoana Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni.

Andrei Ilin, oraşul Kolpino

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, București, 2004, pp. 20-21)