S-a lăsat sâmbătă poporului lui Dumnezeu, spune apostolul Pavel în Epistola către Evrei (4, 9). „Sâmbătă" vine de la un cuvânt evreiesc care înseamnă „odihnă". Sâmbăta dată poporului lui Dumnezeu este odihna veşnică gătită drepţilor, precum şi păcătoşilor care s-au pocăit şi s-au ostenit aici întru slava lui Dumnezeu. Să ne ostenim, aşadar, şi noi ca în veacul cel viitor să ne învrednicim de odihna drepţilor. Au nu ştiţi că cei ce aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi (I Cor. 9, 24). Prin urmare, aici, în scurta vreme a fiinţării noastre pe pământ suntem datori cu toţii să ne ostenim întru pocăinţă şi întru toată virtutea. Să ne amintim de sâmbăta cea veşnică gătită celor ce după lege se nevoiesc. Slavă Ţie, Doamne, Care pentru noi sabatizezi şi ne găteşti nouă sâmbătă veşnică. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt... Merg să gătesc vouă loc; şi de voi merge să gătesc vouă loc, iarăşi voi veni, şi vă voi lua pe voi la Mine, ca unde sunt Eu, şi voi să fiţi (In. 14,2-3). Ce dragoste părintească se vede în cuvintele acestea, ce mângâiere părintească pentru fii înaintea despărţirii de ei! Slavă Ţie, Iisuse, Împărate al veacurilor!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 86)