Prin căderea noastră plecatu-s-au în ţărână sufletele noastre, a căpătat aplecare spre tot ce este stricăcios, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru, fiinţa noastră duhovnicească, în loc să tindă către cer şi către veşnicie. Să purtăm slujirile noastre pământeşti, îndatoririle noastre pământeşti ca şi cum ar fi puse asupra noastră de către Dumnezeu, plinindu-le ca înaintea Lui, cu mărturie bună a conştiinţei, cu râvnă, pregătindu-ne să dăm socoteală pentru plinirea lor lui Dumnezeu. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 38)