Mare să se facă pentru voi dorul pentru sfintele acelea. Așadar, după atâta înflăcărare, să cădem înaintea sfintelor lor moaște și să le sărutăm raclele; căci rămășițele[1] mucenicilor au multă putere, după cum au și oasele lor. Dar nu numai în vremea prăznuirii lor, ci și în celelalte zile să alergăm la ele, rugându-le să fim învredniciți să devină ocrotitoarele noastre. Căci multă îndrăznire au, nu numai pe când trăiau, ci și după moarte, și cu cât mai mult după moarte. Căci acum poartă în ele urmele cuielor lui Hristos și arătându-I Lui aceste urme, ele pot să Îl înduplece pe Împăratul pentru toate.

Așadar, fiindcă așa de mare este puterea acelora și iubirea lor față de Dumnezeu și prin neîncetata lor veghere și prin deasa noastră venire la ele, să ne facă pe noi casnicii lor, să atragem prin ele iubirea de oameni a lui Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi să o dobândim cu harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos Căruia se cuvine slava împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Întru lauda Sfinților mucenici, Editura Ars Longa)

[1] se referă la obiectele care au aparținut mucenicilor.